A fi european…
Europa, bătrînul continent Europa, a creat de-a lungul celor 2 000 mii de ani și ceva o civilizație cu totul și cu totul deosebită. O civilizația, crescută în valorile filosofiei și a libertății civile, care a născut și cele mai mare contraste – dictatura național-socialistă și marxist-leninistă, ca formă de manifestare a dorinței politice, statul papal – părerea fețelor bisericești net-superioare cetățenilor.
Astăzi, Europa e un continent, împărțit în mai multe state-națiuni, cît și state care nu își au propria națiune, datorită dezbinării istorice . Dacă în statele națiuni, mai ales cele din centru și vestul continentului, simțul de european este foarte puternic, fiind menținut de promovările politice de către structura economică unică, numită Uniunea Europeană, prin promovarea valorilor de schimbare a statului națiune în statul Europa, și anume: pace, prosperitate, solidaritate, libertate și cred că cel mai esențial – multiculturalismul, atunci în statele europene din afara UE, acest lucru este perceput puțin altfel, datorită trecutului post-sovietic sau socialist (cu referire la Europa de Est și Balcani). Mai departe un mic exemplu, prin care UE încearcă crearea unei națiuni politice, culturale europene prin renunțarea la națiune istorică, cum ar fi a noastră – română, cei din România și Republica Moldova. Răspunsul lui Jonathan Scheele, şefului delegației comisiei europene în România, la conferința din 27 aprilie 2005:
„ Şi dacă vreți să vedeți în ce măsură sunteți deja europeni, vă propun ca test un fel de parafrază Celor Zece Porunci ale Uniunii Europene, aşa cum s-ar desprinde ele dintr-o lectură atentă a Constituției Europene:
1. „Fii cu adevărat democrat şi respectă drepturile omului şi legea mai presus de toate”
2. „Respectă şi foloseşte cele 4 libertăți de circulație (pentru bunuri, servicii, capital, forță de muncă)”
3. „Fii solidar cu alți oameni, din alte regiuni sau din alte state”
4. „Respectă mediul în care trăieşti şi asigură-te că laşi o planetă curată generațiilor viitoare”
5. „Respinge naționalismul şi respectă identitatea multiplă a cetățenilor: regională, Națională, continentală, planetară”
6. „Încurajează descentralizarea la mai multe niveluri şi implică-te la nivelul tău”
7. „Sprijină societatea pluralistă multiculturală, învață de la alții”
8. „Cooperează cu alții, spre binele tuturor”
9. „Nu amenința şi nu folosi forța împotriva altora pentru o cauză nedreaptă”
10. „Fii deschis, acceptă-i şi integrează-i pe ceilalți care aderă la cele de mai sus”.”[1]
Pentru unii din noi, cei din ex-URSS, Europa, pînă nu demult, era doar continent, iar spiritul de european, era atribuit doar cetățenilor din cadrul statelor membre UE. Acest lucru persistă și astăzi, chiar dacă URSS a căzut sub propria greutate cu 21 de ani în urmă, o serie de state europene, din punct de vedere geografic, nici pînă acum nu se percep europeni, ci mai degrabă o combinație dintre european și asiatic, un fel de euroasiatic ( Georgia, Azerbaidjan, Armenia, partea europeană a Rusiei, partea estică a Ucrainei) și invers, unele state asiatice se percep mai europene sau vor să fie europeni, în defavoare faptului că istoric și civilizațional sun Asiatici (Israel, Turcia).
Dacă să ne referim la statul Republica Moldova, atunci, în ultimii ani, odată cu căderea cortinei de pe Prut, modul de a te simți „ european” a devenit ceva la modă, nu din punct de vedere civilizațional, istoric, cultural, național ci mai degrabă economic, datorită migrației în căutarea unui loc de muncă mai remunerat în spațiul UE al cetățenilor. Cei care pleacă la muncă în vest, fie în Italia, Grecia, Spania sau alt stat cu scopul de a munci, la reîntoarcere, dacă se mai întoarce, se simt deja europeni, deseori menționînd că în UE e Europa, iar în R. Moldova e u fel de imitația a modul de viață european sau că noi suntem niște europeni mutilați istoric de alți „europeni”.
Din punct de vedere politic cît și cultural, autoritățile statului depun efort pentru renașterea noastră civilizațională, încadrîndu-ne puțin cîte puțin în structurile politice europene, preluînd valorile „europene” ca mod de viață, dar neadaptîndu-le la specificul poporului, lucru care creează haos în perceperea cetățeanului de rînd .
La final vrea să-mi expun și părerea proprie asupra îmbinației retorice „a fi european”: A fi european, înseamnă a fi născut în spațiu dintre țărmul Atlanticului și m-ții Ural, dintre i-le Feroe și ins. Malta; a avea valori istorice europene, un mod de gîndire european; tradiții și datini europene, strămoși născuți și purtători de slavă pe acest continent; eroi comuni cu mulți din semenii din alte state europene, națiune istorică chiar dăcă politic în componența 2 state suverane; limbă indo-europeană; cultură politică și juridică inspirată de la grecii antici și romani; tradiții de luptător venite de la daci, triburile germanice și vikingi, demnitate și onoare europeană; chiar și lașitate, mișelie și lăcomie europeană.
[1] http://istorie.ucdc.ro/16.%20Facultate.%209%20mai.%20Europa/Ce%20inseamna%20sa%20fii%20European.pdf, accesat 2012-09-30, 04:46
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.