La începutul secolului XX, în perioada Indiei coloniale, englezii au observat că în peninsulă s-a mărit considerabil numărul Cobrelor. Pentru a reduce numărul lor, Generalul Guvernator Charlie Harding, a inițiat o campanie. Campania consta în faptul că fiecare cetățean care v-a aduce capul unei cobre va primi o anumită sumă de bani. Inițial, campania a avut efecte pozitive și populația Cobrei în peninsulă a scăzut brusc.
Odată cu micșorarea numărului șerpilor, indienilor, dornici de a se îmbogăți, le venea foarte greu să prindă acestă specie și să obțină recompensa. Atunci, ingeniozitatea umană, a jucat fiesta. Indienii au început să crească (înmulțească) această specie pentru a primi în continuare bani.
Cînd Guvernaria Colonială a Indiei a aflat despre acest lucru, această campania a fost brusc stopată și sute de indieni au fost nevoiți să elibere, brusc, cobrele la libertate. Într-un final, rezultatul a fost că numărul cobrelor nu s-a redus ci s-a dublat.
Din acel moment, în domeniul politic cît și cel economic, expresia „Efectul Cobrei”, este utilizată pentru a expune situația prin care decizia adoptată nu doar că nu rezolvă problema, ci duce la efectul radical opus.
