sursă: http://www.mlm.md/certificat.html, accesat 10.07.2012
Uncategorized
Termenul de francmason, în opinia lui Neagu Djuvara „a fost preluat pe la începutul secolului al XVIII-lea de un pastor anglican care înființează o nouă societate secretă. Societatea nu avea drept scop nici zidăria, nici arhitectura, ci dărîmarea unei societăți mult prea dominate de aristocrație și de Biserica catolică. (…) Se pare ca masoneria a jucat un rol important în izbucnirea Revoluției franceze de la 1789. Ce s-a intamplat mai tîrziu? Masoneria a devenit oarecum o societate de sprijin reciproc si de acaparare a puterii; extrema stanga a preluat, în mare parte, conducerea masoneriei, mai cu seamă in Franța, și au intrat în masonerie foarte mulți evrei, dornici pe aceasta cale, sa spargă ostracizarea ce-i lovea de veacuri.
Scopul şi funcţiile masoneriei sunt:
Francmasoneria îşi învăluie scopurile în secret. Francmasoneria spune că scopul ei este cercetarea adevărului şi acţiunea caritabilă. „În realitate când masonii explică mai larg sensul acţiunii lor caritative, vezi că e vorba de o fericire a lumii prin scăparea de ideile ei de acum, prin aşezarea ei pe temeliile principiilor raţionaliste masone. Binefacerea pentru mason nu se confundă cu ceea ce s-a convenit să se numească caritate. Cedarea câtorva bucăţi de pâine, din prisos, nu-l achită de datoria sfântă ce o contractează iniţiatul faţă de umanitate. A face bine comportă un întreg program de viaţă”[1].
Scopul Francmasoneriei stă în legătură cu soarta întregii omeniri. Care este acest scop? Dintr-o mulţime de mărturisiri masonice şi din cercetarea anumitor documente s-a desprins ideea că un scop era întemeierea unei republici mondiale, condusă de francmasoni sau de evrei.
Viziunea francmasoneriei asupra vieții umane este „de a permite individului dezvoltarea tuturor posibilităților sale pentru a-si realiza pe deplin personalitatea”[2].
O serie de opinii ale unor personalități de marcă, despre lume și om, ca George Bush, Vaclav Havel, Nicolae Titulescu, Jean Monnet reflectă scopurile francmasoneriei de astăzi: „…visăm la o Europa care să fie o comunitate de națiuni prietene și independente” ( Vaclav Havel); „trebuie găsite noi modalități de a lucra cu toate națiunile pentru a împiedica agresiunea și a dobîndi stabilitatea, prosperitatea și, mai presus de toate, pacea”[3](George Bush, ex-președinte al SUA); „…țările nu sunt egale în putere și în experiență, oamenii politici pot fi egali în dragoste și grija lor pentru pace. . Uniunea Europeana este singura soluție pentru a menține pacea între popoare. Din punctul de vedere al viitorului, daca ne punem cinstit in slujba ei, ea constituie germenii unei vieți internaționale noi si atît de binefacătoare, încat mintea noastră actuală, produs al luptei și al suferinței, nu o poate înca cuprinde” (Nicolae Titulescu); „Oamenii nu accepta schimbarea decît la nevoie și ei nu văd necesitatea decît in criză. Pacea lumii nu poate fi asigurată fără a face eforturi constructive, proporționale cu pericole care o amenință” (Jean Monnet).
Anul 1717 marchează naşterea francmasoneriei moderne. În Anglia se înfiinţează pentru prima dată o Mare Lojă prin reunirea celor existente, aceasta purtând şi numele de „Lojă-mamă” care şi-a asumat sarcina de putere legislativă asupra francmasonilor. În acest sens, James Anderson va publica în anul 1723. Oricare ar fi constituţiile masonice, exista trei principii de baza, pe care le putem regasi ca legi fundamentale in Codul Etic al Masoneriei de astăzi:
1.Principiul dragostei fraterne. Aici este închegată credinţa că întreaga umanitate trebuie privită şi înţeleasă ca o mare şi unică familie. Religiile diferite nu trebuie să despartă, ci să unească, Dumnezeu fiind unic, dar având chipuri şi nume diferite. Graniţele nu ar trebui să dezbine, ci să strângă la un loc oamenii, într-o singură şi mare comunitate. Limbile diferite nu ar trebui să ridice bariere de comunicare, ci punţi de legătură între toţi oamenii, spiritul fratern vorbind o singură limbă universală: iubirea aproapelui.
2. Principiul ajutorului . Spiritul caritabil este cel care dă adevărata măsură condiţiei umane. Orice gest de iubire, orice cuvânt frumos, orice atitudine prietenoasă nu sunt altceva decât manifestări meschine dacă nu au ca suport ajutorul real, practic, concret. Ajutorul poate fi un sfat la nevoie sau deschiderea unei oportunităţi, ori facilitarea unei relaţii benefice, sau un ajutor bănesc sau un sprijin material. Sprijinul nu trebuie să umilească, ci trebuie să ajute efectiv, iar cel ajutat sa-şi păstreze neştirbită demnitatea personală.
3.Principiul adevărului . Principiul adevărului constă în regenerarea spirituală a tuturor masonilor. Dezvoltarea lor trebuie să meargă către cunoaşterea de sine, către depăşirea de sine, până la nivele spirituale şi morale cât mai înalte.
Simbolurile şi miturile au un rol foarte important în tradiţia unui popor. În jurul mitului fondator al unui popor, se pot naşte foarte multe pasiuni sau energii. Miturile, legendele şi personajele simbolice – eroii deţin un important factor de coagulare a unui naţiuni. „Oricât ar părea de ciudat astăzi, România are o bogată tradiţie ocultă. Religia dacilor era de tip secret – ea conserva străvechea interdicţie indo-europeană a scrisului şi presupunea iniţierea şi metempsihoza (viaţa după moarte). De aceea grecii l-au făcut pe Zamolxis sclav şi apoi discipol al lui Pitagora. Istoria a distrus această amplă tradiţie ocultă, păstrând doar rudimente dezgolite de sens. Reînnoirea ei se va produce târziu şi – ca pretutindeni în Europa – se va datora elitelor intelectuale” [4].
Cel mai renumit dintre simbolurile masonice, litera „G”, scrisă în interiorul unui echer şi al unui compas, reprezintă de fapt iniţiala cuvântului „geometrie”, potrivit spuselor istoricului mason Albert Mackey, care considera că masonii au fost învăţaţi că „Masoneria şi geometria sunt sinonime” şi că „simbolurile geometrice care se găsesc în ritualurile Francmasoneriei moderne pot fi considerate rămăşiţele secretelor geometrice cunoscute de masonii Evului Mediu, despre care acum se crede că s-au pierdut”..[5]
În cadrul Masoneriei, Loja reprezintă nucleul. Simbolic, ea reprezintă Templul lui Solomon. Lojile masonice, conform ritualurilor masonice, se sprijină pe trei coloane avînd forme: dorică, ionică și corintică. Semnificația celor trei coloane reprezintă- ințelepciunea, forța și frumusețea. Înțelepciunea ajută la creare, forța pentru a o susține, iar frumusețea ajută la impodobirea omului interior.
În literatura de specialitate în Egipt, Templul avea forma unui pătrat dublu și că în centru se ridicau trei cuburi suprapuse constituind un altar pe care erau așezate cărțile Științei sacre”[6]. Un alt raport de legatura „în epoca aceea, șorțurile purtate erau din piele și aveau forma triunghiulara. Cel al primului grad era alb ca si astăzi, in schimb șortul Marelui Maestru avea culori vii, fiind împodobite cu pietre scumpe și ciucuri de aur”[7].
O alta asemănare cu vechiul Egipt, reprezintă faptul că, „echerul masonic era bine cunoscut și se numea neka; poate fi întalnită în numeroase temple precum și în marea piramidă. Se spune ca el servea la cioplirea pietrelor și, simbolic vorbind, la cizelarea conduitei omului, ceea ce amintește înca o dată de interpretarea modernă. A cladi urmînd echerul înseamna, potrivit doctrinei din vechiul Egipt, a clădi pentru totdeauna”[8].
Potrivit lui F. Churchward (The Arcana of Freemasonry) în C.W. Leadbeater, unele semne specifice masoneriei provin de acum șase sute de mii de ani. „Foarte posibil, căci lumea este cu mult mai bătrîna decît ne închipuim, iar francmasoneria posedă unul din ritualurile cele mai vechi din cate există. Trebuie să admitem că simplă prezența a unui simbol masonic nu implică în mod necesar și existența unei Loji; dar el dovedește cel puțin că într-o epoca atît de îndepărtată oamenii gîndeau ca noi, încercînd sa-și exprime gîndurile în același limbaj simbolic folosit și în epoca actuală”
Francmasoneria este organizată în trei loji fundamentale: Loja Albastră (care reprezintă pasul de început al oricărui novice şi care la rândul ei este subîmpărţită în trei grade: Ritul de York (care la rândul lui se compune din încă zece grade) şi Ritul Scoţian (care are un total de 32 de grade de iniţiere a membrilor). Cel de al 33-lea grad, la care se accede numai pe bază de invitaţii, reprezintă capul omenesc – care se găseşte deasupra celor 33 de vertebre ale coloanei vertebrale. Acesta reprezintă cel mai înalt grad al Masoneriei, cunoscut marelui public.
Exista diferențe între denumirile Marilor Loji din SUA. Unele poarta numele A.F.A.M. (Masonerie Acceptata Libera si Antică), iar altele F.A.M. (Masonerie Acceptată și Liberă).
Primele loji masonice româneşti stau sub semnul mişcării paşoptiste şi a Micii Uniri de la anul 1859. Sunt foarte multe indicii că Unirea Ţării Româneşti şi a Moldovei de la 1859 astat sub semnul masoneriei. Mişcările revoluţionare din anul 1848 care au cuprins toată Europa, au avut loc şi în Principatele Române. Ideile de Libertate, Egalitate şi Fraternitate sunt de orgine masonică, iar conducătorii revoluţiilor române de la 1848 au fost masoni. După anul 1848, odată cu înfrângerea revoluţionarilor, cei mai mulţi vor lua calea exilului. [9]
Masoneria în Moldova are o istorie îndelungată, complicată şi puţin studiată. Istoricii moldoveni nu acordau atenţie acestei teme nici în perioada sovietică, nici în cea post-sovietică. În pofida acestui fapt, se cunoaşte cu certitudine că reprezentanţii masoneriei moldoveneşti au jucat un rol important în dezvoltarea economiei şi culturii ţării noastre. În istoria masoneriei moldoveneşti se conturează 3 etape de bază:
I. 1733 – 1734; 1812 – 1822 – când pe teritoriul Principatului Moldovei apar şi se dezvoltă primele loje masonice.
II. 1822 – 1920 – pe teritoriul Moldovei de Est, care a fost numită de către autorităţile ruse „Basarabia”, masoneria a fost interzisă. De aceea aici existau doar câteva loje masonice.
III. 1920 – 1940 – pe teritoriul Basarabiei, aflate atunci în componenţa României, au fost create câteva loje masonice.
IV. 1997 – prezent – formarea primelor loje în R. Moldova,
Fondatorul masoneriei în Moldova se consideră italianul Anton Maria del Chiaro (numele adevărat David Thalia), care a venit în Moldova în 1733. În 1734-1735 el a creatla Galaţi(Loggia di Galazzi) şi Iaşi primele loje masonice din istoria Moldovei. Prima menţiune despre conducătorul lojei masonice din Moldova datează din anul 1735, când domnitorul de atunci, Constantin Mavrocordat, a fost numit Maestru Venerabil al unei din loji ieşene. În 1812, după anexarea Moldovei de Est de către Rusia ţaristă, se începe o nouă etapă a istoriei masoneriei moldoveneşti. În primăvara anului 1821, sub oblăduirea Marei Loje Astreea, fondată în 1815la Petersburg,la Chişinăus-a început pregătirea către deschiderea noii loje masonice. Ea a obţinut nr.25 şi numele – Ovidiu – în cinstea poetului roman Ovidiu, care a ispăşit exilul pe malurile Mării Negre. Loja din Chişinău a fost deschisă solemn la 7 iulie 1821 în clădirea de pe strada Kaţikovskaia 2 (mai târziu Oleg Koşevoi, astăzi – B.P. Haşdeu). Maestru Venerabil al lojei a devenit generalul P. Puşkin. În componenţa ei au intrat un grup de viitori decembrişti, ca V. Raevski, marele poet rus A. Puşkin. Însă unii conducători ai „Astreei”, în frunte cu generalul E. Kiseliov, adjunctul Maestrului Venerabil, aveau o atitudine foarte sceptică în privinţa creării lojei în Moldova de Est. Numai după un conflict cu aceştia, la 7 octombrie 1821 loja Ovidiu a obţinut totuşi patent dela Astreeacu privire la crearea sa. La 10 octombrie 1821 marele secretar al Astreei, T.Wewell, a acordat lojei Ovidiu nr.de înregistrare 25.
Renaşterea mişcării masonice în regiune începe în 1920, cândla Chişinău, apoi şila Orhei în 1922, au fost create două loje sub una şi aceeaşi denumire – Fraternitate. Maestru Venerabil al lojei Fraternitate din Orhei a devenit ceasornicarul S.Goldberg (1922). Loja Fraternitate din Chişinău a fost condusă în 1924-1926 de N. Alexandri. Tot în 1922 sub oblăduirea Marei Loje Naţionale a României (creată de C. Moroiu în 1880la Bucureşti)la Chişinăua fost creată loja Libertatea. În 1924-1926 ea a fost condusă de N. Alexandri. Toate aceste loje erau supuse Marei Loje Naţionale a României
În 1932 la Chişinăua fost creată loja Basarabia. Maestru Venerabil a fost numit Nicolae Profir – preşedintele Asociaţiei Inginerilor, academician şi ministru al telecomunicaţiilor României (1946-1952), care în iulie 1932 afost înlocuit de Gheorghe Stere. Fraţii Gheorghe şi Roman Stere au participat la şedinţa solemnă a Francmasoneriei Române Unite, obţinând în 1937 gr.18, dar după 1944 şi-au încetat activitatea masonică.[10]
Anii 1940 au fost tragici pentru masoneria moldovenească. După ocuparea Moldovei de Est de către Armata Sovietică masonii locali au fost represaţi. Unii dintre ei au fost arestaţi chiar şi după anii 1940. P. Halippa a fost arestat în 1944 şi s-a aflat în detenţie până în 1956. În 1948 toate clădirile care aparţineau masonilor, inclusiv o parte din arhivele masonice, au trecut în posesia Ministerului Agriculturii din România, iar despre soarta lor nu se mai cunoaşte nimic.
După proclamarea independenței față de URSS, începînd cu anul 1997, în Republica Moldova, marea Lojă regulară a Italiei, fondează marea Lojă a Moldovei,[11] cu sprijinul președintelui de atunci, Petru Lucinschi. Loja înregistrată cu numărul 113, în registrul Marii Loje Regulare Italiene, a luat ființă la 7 iunie, în incinta hotelului Codru, din Chișinău. Ceremonia de inițiere a durat circa 11 ore, unde au participat 32 de candidați moldoveni. Această lojă a fost prima de pe teritoriul CSI.[12]
Aluzii la rolul Președintelui Republicii Moldova în instituirea masoneriei în Moldova au fost destul de tare mediatizate, și anume în cotidienele care apăreau în acele timpuri putem găsi articole evidente ca: „Înscrierea în masonerie o face președintele Petru Lucinschi”[13], „După ce a devenit, în februarie dvorean rus, Lucinschi s-a făcut azi și mason Italian”[14]
După terminarea ceremoniei inițiere Marele maestru al MLRI, Giuliano Di Bernado, a susținut o conferință de presă pentru ziarele și televiziunile din spațiul CSI. El a explicat principiile masonice, și a aminitit că ML din Italia, este recunoscută de Marea Lojă din Anglia, Scoșia și altele aflate în legătură directă cu acestea. Televiziunea de stat a retransmis imagini de l a locul evenimetului, iar preofesorul Di Bernado a fost invitat să predee ore despre masonerie. Acest s-a curs se preda opțional la USM.[15]
A fost susținut un concert în incinta Teatrului de Operă și balet în cinstea acestui eveniment. Au participat circa 300 de oameni, printre care 20 de ambasadori, 5 miniștri de stat, jurnaliști, artiști, oameni de afaceri și recotir universitari. În octombrie, reprezentanții marelui Orient în Italia au creat Loja masonică și în Ucraina. Marele maestru al MLRI a mai vizitat Chișinăul, unde a înființat 5 loji: „Allenza„, „Millennium„, Stella del Sud„, „Rinascita„, „Union„.[16] Inițial mare maiestru a fost Anatol Coman, un fost polițist care a fost dat afară pentru faptul că lua mită, sediul se afla în clădirea Euro Credit Bank. Însă din cauza iresponsabilității sale el a fost subtituit. Cu atît mai mult că a implicat masoneria într-un scandal, din care cauză unele loje au început să nu recunoască MLM. Întrarea în masonierie constituia suma de aproximativ 500$, însă de la o vreme toate mergeau așa de prost, încît membrii părăseau loja în masă, ritualurile nici măcar nu erau rostite, ci citite de pe foaie.[17]
În octombrie 2008 „Marea Lojă Naţională a Republicii Moldova”, desprinsă, recent, de cea formată în anul 1997 la Chişinău, au confirmat pentru prima dată, în cadrul unei conferinţe de presă, desfăşurată pe 4 octombrie, faptul că din rândul masonilor moldoveni fac parte mai mulţi politicieni şi membri ai diferitor partide politice.[18] Mare maestru al noii loje formate, MLNRM a devenit Victor Madan și mare secretar Iurie Ambros. În componența MLNRM la moment intră 3 loje: Milenium (nr.1), Genesis (nr.2) și Aurora (nr.3).[19]
La moment în republica Moldova există 12 loje, conduse de marele maiestru Iurie Sedlețki, rectorul Universității de Studii Europene din Moldova și 3 loje în componența MLNRM. Din politicienii implicați în masonerie, am putea nominaliza pe V. Filat–actualul prim-ministru, D. Braghiș – ex-prim-ministru, V. Untilă, S. Urecheanu. Vitalia Pavlicenco este membră a Rotary Club Moldova (un fel de anticameră a „zidarilor liberi„ precum este și Lion International), în Moldova femeile nefiind admise în calitate de membri în lojile regulare.[20]
Principiile de bază pentru recunoașterea unei Mari Loje
1. Regularitatea originii, respectiv fiecare Mare Lojă să fi fost fondată în mod legal de către o Mare Lojă suficient de cunoscută sau de către trei sau mai multe Loji regular constituite.
2. O credinţă în Marele Arhitect al Universului şi voinţa sa relevată va constitui o condiţie esenţială pentru dobândirea calităţii de membru.
3. Toți Inițiaţii vor face Legământul pe şi în deplina vedere a Cărţii Legii Sacre deschise, prin care se subînţelege revelaţia divină, care întăreşte conştiinţa individului anume în momentul iniţierii.
4. Membri Marii Loji sau ai Lojilor Simbolice vor fi exclusiv bărbaţi; nici o Mare Lojă nu va avea relaţii Masonice de nici un fel cu Lojile mixte sau cu acele organizaţii care admit femei ca membri.
5. Marea Lojă va avea o putere şi o jurisdicţie suverană asupra tuturor Lojilor aflate sub controlul ei, ea trebuind să fie independentă şi cu o unică şi de necontestat autoritate asupra Lucrării în cele Trei Grade Simbolice (Ucenic, Calfă, Maestru Mason ). Marea Lojă nu va depinde şi nu îşi va împărţi autoritatea „ cu nici un Suprem Consiliu ori cu vreo alta Putere Masonică care îşi proclamă controlul asupra acestor grade ”.
6. Cele Trei Mari Lumini ale Francmasoneriei, respectiv Cartea Legii Sacre, Echerul şi Compasul, vor fi întotdeauna expuse atunci când Marea Lojă sau Lojile din subordinea sa se află la lucru, cea mai importantă fiind Cartea Legii Sacre.
7. Discuțiile religioase, rasiale şi cele politice în cadrul Lojii vor fi strict interzise.
8. Vechile Landmark-uri şi cutumele Ordinului, precum şi ritualurile Lucrării vor fi respectate cât se poate de strict.[21]
Ierarhia masonică:
Masoneria poate să fie caracterizată drept o unitate în multiplicitate. Această caracteristică îi face pe unii să presupună că, la nivel înalt, la gradele superioare, toate obedienţele francmasonice se unesc într-un sistem piramidal unic.
Cunoscutul mason din secolul al XIX-lea Albert Pike recunoştea faptul că Francmasoneria are „două doctrine, dintre care una este ascunsă, cunoaşterea sa fiind rezervată doar Maeştrilor…, iar cealaltă este publică…”. Fostul arhivar al Filialei Provinciale a Lojii Marelui Orient, Wilmshurst, confirma faptul că „primul stadiu sau gradele iniţiale ale Masoneriei sunt preocupate doar să aducă la cunoştinţa membrilor valorile aparente ale doctrinei noastre” şi că „dincolo de acest stadiu, mă tem că marea majoritate a masonilor nu trece niciodată”.
Existenţa acestui al doilea strat al organizaţiei este protejată de depunerea unui jurământ de păstrare a secretului – lucru care înseamnă că dacă eşti unul dintre cei care ştiu aceste lucruri, depunerea jurământului te împiedică să dezvălui conţinutul lor. Structura de putere a Ordinului a provocat de asemenea îngrijorări multor cercetători. Icke scria următoarele: „Francmasoneria mondială este o piramidă a manipulării. Structura piramidală permite elitei (adică celor câtorva persoane aflate în fruntea Francmasoneriei) să deţină controlul asupra majorităţii membrilor organizaţiei, înşelându-i în privinţa scopurilor reale şi furnizându-le informaţii incorecte asupra activităţilor care au loc în interiorul acesteia şi în lume”.[22]
„Există Francmasonerie ioanită sau albastră, membrii acesteia sunt împărţiţi numai în trei grade: ucenic, calfă şi maestru. Apoi este ritul scoţian sau roşu şi cuprinde aşa zisele grade înalte, 30 la număr, iar şi mai sus de acestea sunt gradele invizibile. De obicei însă Francmasoneria ioanită nu există decât ca treaptă inferioară, supusă celei scoţiene. Gradele înalte şi cele invizibile sunt cele care conduc din umbră toată vasta organizaţie a Francmasoneriei, în mod unitar, pe tot globul pământesc. În vârful piramidei stă Patriarhul, sau Împăratul neîncoronat al lumii. Ridicarea într-un grad nu se face prin alegerea de jos, ci prin selecţie de sus; cei din gradele superioare ridică pe cine vor dintr-un grad inferior la un grad superior. Intrarea în orice grad se face printr-un jurământ înfricoşător şi printr-o iniţiere. Prin jurământ, cel ce intră în gradul nou se obligă să păstreze secretul faţă de tot ce va vedea şi va cunoaşte în acest grad. Prin iniţiere i se comunică taine din învăţătura şi misiunea Francmasoneriei, necunoscută de gradele inferioare. Secretele comunicate gradelor inferioare sunt anodine, dar cele comunicate gradelor superioare sunt grozave”[23].
Jurământul prestat de ucenicul Francmasoneriei ioanite sună în felul următor: „Jur înaintea Marelui Arhitect al pământului că nu voi descoperi nimic, nici prin semne, gesturi sau altceva ce poate descoperi şi indica ceva ce nu trebuie descoperit. În caz de călcare a jurământului primesc să mi se taie beregata, să mi se scoată ochii, să mi se găurească pieptul, să mi se smulgă inima, să mi se scoată măruntaiele din trup, să se ardă, să se prefacă în cenuşă şi să se arunce în fundul mării sau să se împrăştie în cele patru vânturi pe faţa pământului”.[24]
Primul grad
Evreii au un rol preponderent, chiar dominant în Francmasonerie. Toate gradele înalte şi invizibile au fost create de ei. Bauer, Pirlet, Caillard, Lacorne, Morin, Francken, Moise Cohen, Isaac Long, întemeietorii Francmasoneriei gradelor superioare din Franţa şi America au fost toţi evrei. În Ungaria majoritatea Francmasonilor erau evrei, iar conducerea era aproape exclusiv în mâna lor. În Germania lojile dependente de Marea Lojă din Hamburg erau la fel ocupate de o mare majoritate de evrei. În Turcia conducătorii Francmasoneriei erau pe la 1909, evrei. Tot aşa în Italia, şeful Francmasoneriei era faimosul evreu Ernesto Nathan, care a ajuns primar al Romei.[25]
Din cele spuse mai inainte, in Masoneria Albastra sunt trei grade; ucenic, calfa si maestru pe care le voi detalia in cele ce urmeaza. Trebuie mentionat faptul ca aceste grade sunt similare celor din biserica crestina si anume; gradul de ucenic este similar cu cel de subdiacon, calfa celui de diacon si maestru cu cel de preot si episcop.
Solicitantului înainte de-a începe ceremonia de investitură ii se cere să renunțe la tot ce are asupra sa, conform unui tratat evreiesc vechi, Talmud; „nimeni nu trebuie să intre in templu cu baston, nici încălțat cu pantofi, nici îmbrăcat cu veșmintele de deasupra, nici cu arginți în pungă”[26]. Cu alte cuvinte francmasonul trebuie să devină egalul unui prinț și fratele unui cerșetor. Solicitantul trebuie să fie „sărac”, nu trebuie să depindă de bunurile și averile exterioare, deoarece acestea nu-l ora ajuta cu nimic în evoluția pe care trebuie sa o ia un mason, ci din contra, marile bogații pot să împiedice progresele sale, iar dacă el nu are un caracter destul de puternic pentru a le domina și puterea de voință de a le folosi sau nu, fie că le-a cîștigat fie că le-a pierdut, sentimentele pe care trebuie să le trăiască sunt nici de bucurie, nici de tristețe. Apoi el este legat la ochi, pentru că nu trebuie să vadă Loja și niciun obicei înainte de a depune jurămîntul solemn că nu va dezvălui nici unei persoane din afară; el va purta la gît un crucifix, fiind dezgolită partea stînga a corpului său, avînd semnificația că în viață oamenii au responsabilități și limitări, de care un înțelept (mason) trebuie să țina seama. [27]
În masoneria albastră, loja este cea care oferă unitate, iar prezența unui anumit număr de frați francmasoni este indispensabilă pentru ca ritualul să fie valabil, în afară de cazul în care gradele sunt comunicate de către o persoana investită cu autoritatea necesară, conform zicalei: „ Trei conduc o Loja, cinci o mențin, șapte sau mai mulți o fac perfecta”.
Al doilea grad
În acest grad, ceremonia de investitura se aseamăna, în parte, cu cea din primul grad, deoarece aspirantul rîvnește la principiul de a fi inălțat în cel de-al doilea grad cu ajutorul Divinității, ajutat de Superior (Marele Maiestru). Ceremonia începe din nou cu întrebarea tradițională, pusă aproape în aceeași formulă, ca la primul grad: „Care este prima grijă a fiecarei Calfe?”, iar răspunsul este: „ Să se asigure ca Loja este acoperită”. Aceasta acoperire a Lojii la deschiderea celui de-al doilea grad nu este in niciun caz o repetare a ceremoniei precedente, dar, asigură o securitate sporită, extrem de necesară ca nici o tulburare sa nu poată interveni pe parcursul lucrării și învățătura primite în acest grad.
Cînd loja se deschide pentru gradul de Calfă, se produce o schimbare în ceea ce privește culorile cu care este împodobită loja; aceasta schimbare este determinată atît de veșmintele luminoase ale diverșilor oficianți, cît mai ales unei tente luminoase care, unindu-se cu primele, le modifică, astfel în gradul de Ucenic culoarea atot stăpînitoare este cărămiziul, pentru gradul de Calfa este galbenul.
Al treilea grad
În acest grad al francmasoneriei, apelul adresat solicitantului este cu totul diferit și distinct față de cel primit în cele două grade precedente. Maestru este acum supus unei influențe noi, el pătrunde într-o lume nouă și ridică încă unul dintre valurile care-l impiedică să descopere cu adevărat sensul vieții și al morții. Caracteristica acestui grad este, atmosfera pe care el o crează, reală și în același timp indiscutabilă -o prezență de mister.[28]
În gradul de Maiestrul, solicitantul iși urmărește obiectivul său fiind ajutat de, echerul și compasul, acest lucru inseamnă că dezvoltarea sa depinde de intrebuințarea juducioasa a corpului și a sufletului, a patrulaterului și a triunghiului. Simbolistica acestuia este faptul că, Maiestru,trebuie să priveasca neîncetat spre ceea ce va fi și nu să se mulțumeasca cu ceea ce este.dr
Perfecțiunea, este scopul Maiestrului, nu va fi deplin atinsă decît atunci cînd cele trei vîrfuri ale triunghiului, adică voința spirituală, intuiția și inteligența, vor fi pe deplin trezite și în întrgime stăpînite de cele patru vehicule inferioare, adică, corpul mental, astral, eteric si fizic.
Jurămîntul Maiestrului, poate, unul dintre cele mai frumoase și mai solemne jurăminte masonice, se referă la sintagma „Fidel pîna la moarte”, semnificînd că un frate masonic trebuie să accepte mai curînd moartea decît să calomnieze un francmason sau să nu apere întotdeauna onoarea unui frate.
În acest grad, ca de fapt și în celelalte grade, solicitantul îngenunchează pe un triunghi format din vergile încrucișate ținute de calfi, în timp ce este invocată binecuvîntarea celui Prea-Înalt. Demn de remarcat este și faptul că în masoneria albastră toate jurămintele sunt făcute în limitele aceluiași triunghi, ceea ce arată ca omul în întregime- corp, suflet și spirit- ia parte la împlinirea lucrării masonice.
Încercările pe care francmasonul le traversează, de la al doilea la al treilea grad arată necesitatea de a se impinge mai departe puterea asupra sinelui și de a se ajunge, într-o anumită masură, la dominarea ciudatei regiuni intermediare, care se întinde dincolo de gîndirea inferioară, regiune numită de anumite școli filosofice „conștiință subliminală”
Doctrina primului grad este purificarea: ea cere să fie eliminate din natura omului tot ceea ce l-ar putea împinge spre acte egoiste și nesăbuite. Doctrina celui de-al doilea grad îndeamnă omul să caute instruirea, să dobîndească dezvoltarea intelectuală, care nu numai că-l va împiedica sa lucreze prost dar, cu sigurantță, îl va angaja pe calea acțiunilor altruiste.
[1] Î.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae al Ardealului, Studiu asupra francmasoneriei, votat în şedinţa Sfântului Sinod pe data de 11 martie 1937 , www.gandsislovaortodoxe.mirem.ro/marturii.html
[2] Comănescu R., Dobrescu E. M., Franc Masoneria – o noua viziune asupra istoriei lumii civilizate– vol.2 (1961-1968), Editura Europa Unită, Bucuresti, 2004, p.274
[3] Ibidem. Pag .282
[4] Roşianu G, Istoria masoneriei române, www.polemika.ro
[5]Bouche J , Simbolurile francmasoneriei, trad. de Cristina Savoiu, Ed. Rao, București, 2006
[6] Leadbeater, C.W. Francmasoneria : rituri si initieri, Ed. Herald, București, pag. 14
[7] Ibidem, pag.16
[8] Ibidem, p.17
[9] Băleanu D, Comănescu R, Iluştri francmasoni ai României (interviuri şi documente), vol. 1, Ed. Europa Unită, Bucureşti, 2003.
[10] Şevcenco R, Istoria masoneriei din Moldova, http://www.mlm.md/istoricul.html#prima , accesat 15.05.2012,
[11] Vezi Anexa nr.1
[12] Coman A., Rusnac G..Formarea Lojei Masonice în Republica Moldova în viziunea presei.//Moldoscopie. Probleme de analiză politică. –Partea XII. –Chișinău: USM, 1999
[13] Radu A . Iată că masonii au ajuns şi pînă la noi. //Cotidianul „Flux”, 06.06.1997.
[14] După ce a devenit, în februarie dvorean rus, Lucinschi s-a făcut azi și mason Italian”// Ziarul Țara, 10.06.1997.
[15] Creangă O. Masoneria română la vedere (oficială)//http://blogosfera.md/view-post-v-150738-0-romana.html, (accesat 15.04.2012).
[16] Vezi: Masoneria în Moldova// Cotidianul „Flux”, 09.06.1997.
[17] Declaraţia Mitropolitului Chişinăului şi al întregii Moldove şi a Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova. Revista „Momentul”. 19.07.1997.
[18] Săceleanu B. Implicarea unor politicieni moldoveni în masonerie, confirmată chiar de masoni //http://www.flux.md/articole/4821/, (accesat la 19.02.2012).
[19] Madan V. Marea Lojă Națională a Republicii Moldova//http://www.grandlodge.md/, (accesat 23.02.2012).
[20] Radu A.. Iată că masonii au ajuns şi pînă la noi. Cotidianul „Flux”, 06.06.1997.
[21] Madan V. Marea Lojă Națională a Republicii Moldova//http://www.grandlodge.md/, (accesat 23.02.2012).
[22] Ibidem
[23] Studiu asupra francmasoneriei, Î.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae al Ardealului, votat în şedinţa Sfântului Sinod pe data de 11 martie 1937//www.gandsislovaortodoxe.mirem.ro/marturii.html
[24] Madan V. Marea Lojă Națională a Republicii Moldova//http://www.grandlodge.md/, (accesat 23.02.2012).
[25] Greer J. M., Enciclopedia Societăților Secrete și Istoriilor Ascunse, ed. ALL, București, 2009, p.184-185
[26] Leadbeater, C.W. Francmasoneria, rituri si initieri, ed. Herald, Bucuresti, pag.156
[27] Ibidem, pag.160
[28] Ibidem, pag.77
Pentru orice tînăr, absolvent al liceului cel mai greu este examenul de Bacalaureat, sau cel mai des folosită abreviatura BACu. Aceste patru examene, 3 obiecte obligatorii și unul la alegere, nu sunt altceva decît evaluarea cunoștințelor acumalate dea lungul celor 12 ani de studii. Însă, în Moldova, se întîmplă altfel, și anume:
1. se organizează „adunări de părinți” unde se colectează bani pentru a mitui asistenții din sala de examen.
2. mulți părinți singuri organizează „plicuri magice” pentru specialiștii din domeniu. (profesorii care au învățat copii despre materia dată în acești 12 ani)
3. tehnologiile informaționale ( chat-uri, rețele de socializare, etc)
Concluzie: Cum putem noi vorbi despre specialiști calitativi și nu cantitativi, cînd rezultatul examenelor de BAC depind într-o foarte mare măsură de telefonul care îl ai, de numărul de chat-uri în care ești implicat sau de „plicul magic” oferit de către părinți profesorilor. Atîta timp cînd părinții le organizează copiilor rezultatele examenelor pe tavă iar profesorii și tehnologiile IT sunt complici, vom avea nu grupe de stundenți ci turme de oameni.
Rezultatul politicii promovate de foarte de mulți din noi față de Bacalaureat:
Dumnezeu să vă odihnească în pace.
Cît nu ar încerca unii „politicieni” și „istorici” să dezmintă acest lucru,n-o să le reușească!
Adevărul istoric,lingvistic,cultural își spune cuvîntul.
BASARABIA simte ROMÂNEȘTE,
Noi simțim ROMÂNEȘTE,
Eu simt ROMÂNEȘTE!!!
Adevărul se află aici:http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=757RCnyloi0
Raoul Girardet,istoric francez,a identificat patru mituri moderne, extrem de prezente în ideologiile politice moderne și care după părerea domniei sale pun bazele dominației și dictează direcțiile puterii politice.Aceste mituri demulte ori sunt percepute ca o poveste negativă,inventată,uitîndu-se de origini.Aceste mituri sunt:
1. Mitul conspiraţiei – ideea că răul este infiltrat în cadrul omenirii prin organizaţii malefice. Iezuiţii sunt fără îndoială în capul listei, urmaţi de francmasonerie, templieri, Opus Dei, capitalişti, comunişti, etc.Morala: pentru a fi fericită, omenirea va trebui să elimine aceste organizaţii.
2. Mitul salvatorului (un mesia politic). Când situaţia unui stat/continent ajunge fără ieşire, apare credinţa politică într-un salvator care va lua frâiele în mâini şi care va rezolva toate problemele. Un exemplu excelent l-a constituit apariţia lui Napoleon Bonaparte, aclamat de toţi ca salvatorul Europei. Bineînţeles, după vreo zece ani, speranţele s-au stins.
3. Mitul originii – ca vârstă de aur. Inspirat din Grecia Antică, acest mit declară că starea iniţială a omenirii era o stare perfectă, la care trebuie să ajungem din nou cu orice preţ. Natura, omul primitiv, bunul sălbatic (J. J. Rousseau) şi cabana primitivă sunt elemente ale acestei retorici. Partidele conservatoare au folosit-o întotdeauna. Un exemplu recent de promovare a acestui mit îl constituie “Avatar”-ul lui James Cameron.
4. Mitul unității – este mitul cetăţii perfecte – cetatea universală a viitorului, în care se va ajunge la pace universală. Gândirea umanistă, în special pozitivismul a vehiculat multă vreme acest mit. În prezent există o mulţime de organizaţii care se străduiesc să atingă acest deziderat.
Pe 1 decembrie la ora 16.00,în fața Academiei de Științe din Chișinău, să sărbătorim ziua Marii Uniri împreună cu Acțiunea2012.
Un lingvist nord american, Noam Chomsky, a concretizat, într-o formulare pe înţelesul tuturor, cele zece manipulări generale pe care se bazează democraţia occidentală. El le numeşte strategii ale diversiunii, concepute pentru a confuziona şi deturna atenţia mulţimilor americane de la manevrele claselor politice şi finanicare, dar sunt, de fapt, diversiuni cu aplicaţie mondială.
Procedura de bază e preluată de la prestidigitatori, care îşi fac treaba canalizând atenţia publicului în direcţii false. Iată cele zece reţete:
1. Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate.
2. Să creezi probleme grave, care angajează masiv opinia publică şi tot tu să vii cu soluţii. Un exemplu: să favorizezi violenţa urbană şi apoi să vii tot tu cu guvernarea providenţială care salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării libertăţilor democratice.
3. Să aplici treptat toate măsurile dure. Ceea ce ar duce la mişcări populare, dacă se aplică într-un singur pachet şi dintr-odată, devine suportabil, dacă e livrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.
4. Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şiînghite tot, dacă e prevenit şi amânat.
5. Să te adresezi mulţimilor ca şi cum toţi oamenii au o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre o gândire infantilă care nu face relaţia dintre cauze şi efecte.
6. Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manevrat.
7. Să ţii poporul în ignoranţă şi în satisfacţii ieftine, dar multe. Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţionaleste instrumentul ideal de a tâmpi lumea şi a o controla.
8. Să încurajezi financiar media, aceea care îndobitoceşte publicul şi-l ţine legat de emisiuni şi seriale vulgare ce trag inteligenţa în jos.
9. Să stimulezi simţământul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Omul care nu mai are îndemnul să se revolte, devine turmă şi e uşor de controlat.
10. Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp să le discreditezi prin media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.
sursa:http://www.ioncoja.ro/2011/11/zece-principii-ale-manipularii-maselor/
„Avem totul – un parlament, instanţele de judecată, un preşedinte, un prim-ministru, şi aşa mai departe.Dar e mai mult de o imitaţie..” – declara la începutul anului 2011 ultimul președinte al URSS Mihail Gorbaciov,despre sistemul politic actual al Federației Ruse sau mai corect spus despre „Putinism”.Oare acest lucru la un moment dat nu s-a încercat și în Republica Moldova (2005-2009) de către Vladimir Voronin,?……și a revenit din nou pe masa de birou,doar că s-a schimbat cel ce stă în fotoliu!…….modificînd puțin și afirmația:”Avem totul – un parlament,instanțe de judecată,Prim-ministru,,și așa mai departe.De Președinte nu avem nevoie,ne aranjează haosul,oricum mai mult e imitație..”
Dacă apariția unui mit politic într-o societatea se datorează, cum menționează autorii sus-citați,unei crize prin care trece statul, atunci criza politcă în care se află republica moldova (oficial de pe 5-6 aprilie 2009, deși, noi tindem să presupunem că această criză este una de durată mai lungă) este una propice pentru dezvoltarea ideilor mitoforme și răspîndirea rapidă a acestora.
Nu va fi nevoie de o căutare insistentă a dovezilor ce ar demonstra existența răspîndirei mitului conspirației în cadrul societății republicii moldova. Speculații cu privire la evenimentele din luna aprilie a anului 2009 au început concomitent cu evenimetele chiar, furnizînd valoare ideologică acestor evenimente ambelor forțe oponente existente pe arena politică la acel moment. În urma analizei literaturii de specialitate, am observat că teoreticieni ai mitului conspiraționist tind fi desemnați ca fiind protagoniștii aripei drepte, a partidelor liberale, învinuirele venind din partea stîngei extremiste. Situația din R. M. desemenază, însă, într-un mod paradoxal, o invinuire conspiraționistă reciprocă. Liderii opoziționiști și adepții acestora, au creat „inamicul„ deținătorul forței malefice, cu mult înainte de derularea evenimetelor din acea primăvară. Crearea inamicului opoziționist a urmat după evenimetele din 7 aprilie. Grupurile conspiraționiste, pe lîngă organizarea bine pusă la punct aveau planuri de lungă durată bine concepute și „funcționabile„. Cum nu odată vom demonstra în capitolul ce urmează, incompatibilitatea existenței unui plan conspiraționist atît de complex cu realitatea socială este una notorie. Aceasta se datorează nu numai mecanismelor sociale complexe, care pot distorsiona în orice moment planurile conspiraționiste, dar și implicarea masivă, care se presupune a fi neceară în acest caz, a multor indivizi ce nu poate să trecă neobservată într-o societate deschisă.
Specularizarea informațională după evenimetele din 7 aprilie din 2009 a fost datorată în mare parte răspăndirei prin intermediul internetului. Filmele pretinse a fi documentare au invadat spațiul virtual. Mitul provocatorilor sub sloganul ” aici au acționat grupurile de provocatori organizate de comuniști” este un exemplu elocvent al legendei urbane transformate în mit conspiraționist. Cum menționează D. Coady „nimic nu poate avea loc așa cum își propune un mit, deoarece întotdeauna ceva merge altfel decît s-a așteptat„.
Putem vorbi despre răspîndirea unor teorii conspiraționiste după 7 aprilie 2009, datorită unor învinuiri persistente venite din parte a două tabere opuse de forțe politice. Prima teorie vine din partea partidelor liberale. Sunt aduse o multitudine de detalii, care se presupune că ar demonstra într-o măniera indubitabilă existența unei conspirații „comuniste„ în spatele evenimetelor din 7 aprilie. Detalii-dovezi de genul: „polițiști care pregăteau pietre pentru devastatori, „provocatori cu capete rase, îmbrăcați în haine sumbre„, biroul intact al președintelui după vandalizarea președenției, arborarea drapeluilui UE prin intermediul serviciilor de securitate, arderea arhivei cu scopul de a ascunde crimele comuniste etc..
(14 aprilie 2009 adevarul despre 7 aprilie, film documetar din 7 aprilie 2009, autor PL din republica moldova. http://politicom.moldova.org/page/adevarul-despre-7-aprilie-1071-rom.htm
Paradoxal chiar și participanții direct la evenimente ajung sa creadă mai degrabă în ceea ce promovează mass media decît ceea ce au vazut ei personal. Aceasta se datorează faptului că evenimetele ce au avut loc nu au fost deloc logic structurate și nu au avut delimitari categorice în ceea ce privește acțiuni sau timp. Oamenii erau destabilizați și dezinformați deoarece din cauza contaminării emoționale, aceștia au fost lipsiți de judecata ratională a evenimetelor ce aveau loc. Arma principală care a funcționat-indivizii adunați spontan într-adevăr nu știau cum să procedeze, era lipsă de lider care ar trebui să-i orienteze. Aceasta i-a facut să se intervină în orice situație care cel puțin parea a acțiune. Acesta demonstreaza avîntul tinerilor spre vandalizare. Chiar daca pretinșii provocatori au acționat în această direcție aceast fapt nu putea fi prevăzut si nici dirijat. Opoziția învinuiește guvernul de atunci ca nu au securizat clădirele de importanță statală. Dacă scenariul însă, era invers? Oricum era să fie interpretat ca „atac agresiv asupra manifestanților„. Studenții au devenit țapi ispașitori pentru ambele tabere oponente.
Lagărul liberal își pune întrebarea tipica teoreticienilor conspiraționiști- Cui Bono? Cine are de cîștigat în această situație? Scenariu oferit este unul tipic. Eroul malefic. Salvatorul. Nu negăm posibilitatea existenței unei conspirații în ceea ce privește falsificarea alegirilor, dar este imposibilă programarea unei lovituri de stat. http://politicom.moldova.org/page/atac-asupra-moldovei-1072-rom.html
În cazul răspîndirei mitului conspirației ”7 aprilie” a contribuit nu doar internetul ca resură de bază ci și dezinfomarea propagandistică. Aceiași metodă a fost utiliztă de către cei învinuiți pentru a-și apara poziția- vorbesc despre zombarea electoratului,despre utilizarea noilor descoperiri stiintifice-programare neurolingvistica. Tangența- ambele parți afirmă că protestul a fost manipulat „spontanietatea bine organizata„- comunstii afirma controlul direct, opozitia, ca guvernul activa prin intermediul provocatorilor. Partea comunistă implica motive naționaliste (implicarea guvernului român și a mișcărilor unioniste precum Noii Golani)și chiar fac legături cu idelogia nazista. Atunci cînd D. Pipes afirma că multitudinea de detalii oferite pentru a argumenta existența conflictului duce la pierderea sensului și la dificultatea de a face o concluzie pînă la urmă, putem vedea aceste consecințe și în cazul mitului conspirației„7 aprilie„. Multitudinea de date aruncate în mulțime, avînd o pretinsă logică și argumentare, face dificilă construirea unei păreri obiective.
http://politicom.moldova.org/page/filme-documentare-despe-protestele-din-7-aprilie-1069-rom.html
Un nou Președinte de Parlament (Voronin) și un nou șef la SIS (Roșca).
