Organigrama Guvernului din Umbră.
Comisia Trilaterală
Toate articolele etichetate Comisia Trilaterală
Primul preşedinte american, Washington şi-a depus jurământul de investitură folosind o Biblie masonică şi a inaugurat construcţia clădirii Capitoliului purtând un şorţ masonic. Mai aproape de vremurile noastre, la moartea unui alt preşedinte american, Truman, ceremonia funerară, care era una masonică, a fost transmisă de televiziunile din întreaga lume.
Un afiş utilizat în campania electorală din 1901 de Theodore Roosevelt proclama pe faţă: „Hai să încheiem odată cu toate nemulţumirile, alege un preşedinte mason!”. Theodore Roosevelt a câştigat alegerile şi s-a alăturat lungului şir de preşedinţi masoni ai Statelor Unite. Spre deosebire de Europa, unde francmasonii declară plini de ipocrizie că nu se amestecă în politică, în SUA apartenenţa la masonerie a preşedinţilor sau a altor oameni politici este un fapt cu care lojile se laudă.
Al 3-lea preşedinte, Thomas Jefferson a fost mason şi membru al Illuminati-lor din Bavaria. El fusese iniţiat în masonerie în loja Charlottesville (nr. 90). Numele său apare în minutele mai multor întruniri ale acestei loje. Thomas Jefferson mai făcea parte şi din loja Nouă Surori din Paris şi din „Ordinul Albinelor”, organizaţie secretă satelit a Illuminati-lor din Bavaria. Doi dintre vicepreşedinţii din timpul mandatului său au fost masoni : Aaron Burr (vicepreşedinte între 1801 şi 1805) era mason şi membru al Clubului Focul Iadului, iar George Clinton (vicepreşedinte între 1805 şi 1809) era mason şi membru al Illuminati-lor.
Al 4-lea preşedinte, James Madison, intrase în masonerie în loja Hiram (nr. 59) din Westmoreland County, Virginia. Masonul George Clinton a fost vicepreşdinte şi în timpul mandatului său, între 1809 şi 1812.
Al 5-lea preşedinte, James Monroe, intrase în masonerie încă de la vârsta de 18 ani şi făcea parte din loja Williamsburg (nr. 6) din Virginia. James Monroe este unul din strămoşii preşedintelui Richard Nixon.
Al 7-lea preşedinte, Andrew Jackson, intrase în masonerie în loja Harmony din Tennessee. Între 1822 şi 1823 a fost ales Mare Maestru al statului Tennessee.
Al 11-lea preşedinte, James Knox Polk, intrase în masonerie în loja Columbia (nr. 31) din Tennessee.
Al 15-lea preşedinte, James Buchanan, era membru în loja nr. 43 din Lancaster, Pensilvania şi a fost Mare Maestru adjunct al Marii Loji din Pensilvania.
Al 16-lea preşedinte, Abraham Lincoln, nu a fost francmason. La scurtă vreme după ce a ajuns preşedinte el a depus însă o cerere de intrare în masonerie pentru loja Tyrian din Springfield. Ulterior şi-a retras cererea, motivând acest lucru prin faptul că vedea o incompatibilitate între apartenenţa sa la masonerie şi funcţia pe care o deţinea în stat. A anunţat loja că după ce nu va mai fi preşedinte va reveni cu cererea. După cum se ştie, Lincoln a fost asasinat.
Al 17-lea preşedinte, Andrew Johnson, era membru în loja Greeneville (nr. 119) din Tennessee şi ajunsese până la gradul de cavaler templier în ritul scoţian. Ceremonia prin care a primit iniţierea în acest grad în 1867 a fost organizată chiar la Casa Albă.
Al 20-lea preşedinte, James Abram Garfield, intrase în masonerie în loja Columbus (nr. 30) din Ohio.
Al 25-lea preşedinte, William McKinley, era membru în loja Hiram (nr. 21) din Winchester, Virginia. La moartea sa, sicriul a fost escortat de 2000 de cavaleri templieri îmbrăcaţi în ţinută de gală.
Al 26-lea preşedinte, Theodore Roosevelt, a devenit mason în loja Matinecock (nr. 806) din Oyster Bay, New York. În 1901 el a ajuns Mare Maestru al Marii Loji a statului New York. Theodore Roosevelt nu a fost doar preşedinte al SUA, ci şi guvernator al statului New York şi vicepreşedinte în al doilea mandat al lui McKinley.
Al 27-lea preşedinte, William Howard Taft, a fost preşedinte al Curţii Supreme de justiţie din 1921-1930 şi era mason într-o lojă din Ohio.
Al 29-lea preşedinte, Warren Gamaliel Harding, intrase în masonerie în loja Marion, (nr.70) din Ohio. Până să ajungă preşedinte nu a primit niciun alt grad Masonic, apoi a ajuns rapid la gradul 7, Royal Arch şi a devenit membru Shrine.
Al 32-lea preşedinte, Franklin Delano Roosevelt, făcea parte din loja Holland (nr. 8) din New York. Ajuns până la gradul 32 din Ritul scoţian şi membru Shrine din 1930, Roosevelt ştia foarte bine că masoneria trage firele evenimentelor politice, atunci când afirma: „În politică, nimic nu este accidental. Dacă ceva se petrece, puteţi pune pariu că a fost plănuit dinainte.”
Al 33-lea preşedinte, Harry S. Truman, intrase în masonerie în loja Belton (nr. 450) din Missouri. În 1911 mai mulţi fraţi au părăsit loja Belton şi au fondat o alta, loja Grandview (nr. 618), pe care Truman a fost ales să o conducă. În 1940, a fost ales Mare Maestru al Marii Loji a statului Missouri. În 1945 a primit gradul 33 în ritul scoţian. A fost numit Mare Maestru onorific al Consiliului Internaţional Suprem al ritului scoţian, Ordinul de Molay. În 1972, înmormântarea sa a fost primul serviciu funerar masonic difuzat de televiziunile din toată lumea.
Al 36-lea preşedinte, Lyndon Baines Johnson, a intrat în masonerie în loja Johnson City (nr. 561) din Texas. În 1973, când a devenit membru al Congresului, el a declarat că nu mai doreşte să primească şi următoarele grade în masonerie.
Al 38-lea preşedinte, Gerald R. Ford, intrase în masonerie în loja Malta (nr. 405) din Michigan şi apoi fusese avansat maestru într-o lojă mai mare din Washington D.C., Columbia (nr. 3).
Al 40-lea preşedinte, Ronald Reagan, a fost membru Shrine, iar în februarie 1988, Marea Lojă din Washignton D.C. l-a numit membru de onoare al Ritului Scoţian.
Se observă că la începuturi, apartenenţa cuiva la conspiraţia masonică era evidentă întrucât exista doar o singură grupare de acest gen. Pe măsură ce ne apropiem de perioada contemporană, au apărut tot mai multe organizaţii para-masonice, think-tankuri, organizaţii secrete sau grupuri care urmăresc instaurarea Noii Ordini Mondiale. Preşedinţii moderni fac parte din majoritatea dintre ele, la fel ca şi persoanele din cabinetele lor cum ar fi consilierii prezidenţiali, miniştrii sau secretarii de stat.
Despre al 42-lea preşedinte, Bill Clinton, se ştie că face parte din gruparea masonică De Molay, că din 1989 este membru al Consiliului pentru Relaţii Externe (CRE), membru la al Comisiei Trilaterale şi al Grupului Bilderberg.
Despre al 43-lea preşedinte, George W. Bush se ştie că este membru al grupării masonice satanice Skull&Bones. Cel de-al 44-lea, Barack Obama se vehiculează deja ideea că are gradul 32 în Ritul Scoţian şi că a fost iniţiat în francmasoneria Prince Hall.
Comisia Trilaterală
Comisia trilaterală a fost fondată în 1973 de către David Rockfeller și Zbignew Brzezinski. Are filiale în New York, Paris și Tokyo. Se spune că a fost fondată în baza taxelor de intrare a unor astfel de magnați precum Ford, Lilly Endowment, Rockfeller Brothers Fund, German Marshall Fund, și corporații precum Time, Bechtel, Exxon, General Motors, Wells-Fargo, etc.
„Comisia Trilaterală a fost înființată formal în 1973 și a constat din lideri ai afacerilor, băncilor, guverne și mas media din America de Nord, Europa de Vest și Japonia” scrie James Perloff. „David Rockfeller a fost membrul fondator, iar Z. Brzezinski directorul fondator al filialei nord americane, membrii căreia erau de asemenea activiști și ai CFR”, adaugă autorul. Cu aprobarea grupului Bilderberg și a CFR, Comisia Trilaterală și-a început organizarea în iulie 23-24, 1973 pe pămînturile din Pocantico Hills a lui D. Rockfeller.
Existența acestuia este un fapt demonstrat verificat de surse mediatice de vază precum Time Magazine, Wall Street Journal, U. S. News and World Report, Washington Post, de asemenea de o multitudine de cărți analitice precum Trilaterals Over Washigton, a profesorului Antony Sutton și Patrick Wood, America’s Secret Establishment, de A. Sutton, The Shadows of Power, de către James Perloff ș.a.
În ceea ce privește procesele de consolidare a Noii Ordini Mondiale, Sutton și Wood comentează „ În 1974 Brzezinski a fost întrebat într-un interviu pentru un ziar din Brazilia, „Vega”: „Cum ați defini această nouă ordine mondială?”. Brzezinski a răspuns: „ Noi trebuie să schimbăm sistemul internațional într-un sistem global în care forțe noi, active și creative-recent descoperite- trebuie integrate. Acest sistem necesită includerea Japoniei, Braziliei, țărilor producătoare de petrol și chiar și URSS…”. Întrebat dacă Congresul va avea vreun rol mai important în acest nou sistem, Brzezinski declara: „ Realitatea timpurilor noastre demonstrează că o societate modern precum este SUA necesită o coordonare centralizată care nu poate fi constituită din 600 de oameni.” Altfel spus Noua Ordine Mondială va fi o consolidare a tărilor individuale într-un singur guvern, care va fi controlat de un grup mic de interni, care consideră că ei sunt aleși pentru a conduce lumea. Oricînd are loc o astfel de consolidare a puterii avm de a face cu Dictatură.
Ideologii acestor idei, printre care S. Huntington afirma „ Sistemul politic democratic nu mai are nici un scop. Conceptul de egalitate și individualism face problem autorităților. Mass media nu este suficient de obidiența elitei. Democrația trebuie să fie „balansată”. Autoritatea și puterea central trebuie mărite. Acești oameni spun că sunt gata să restricționeze drepturile noastre individuale și să centralizeze puterea. Nu ar trebui să existe astfel confuzii despre care sunt obiectivele acestui grup care a infiltrate aripa executivă a guvernării în din anii ’70. Ei ne spun în publicațiile lor exact ceea ce ei intenționează să facă. Ei construiesc o dictatură fascistă universală.
Cei 300 de membri sunt selectați din rîndurile bussinesmenilor internaționali, bancherilor, academicienilor, mass-media ș.a. Scopul comisiei este de a creea o relație de lungă durată dintre clasele conducătoare ale Americii de Nord, Europei de Vest și Japonia-de aici și numele de „trilaterală”- pentru a asigura interesele capitalismului vestic într-o lume instabilă.
Vorbind mai simplu trilateralismul spune:
1. oameni, guvernele, și economiile trebuie să servească necesităților băncilor și corporațiilor multinaționale;
2. controlul asupra resurselor economice definește puterea în politicile contemporane;
3. liderii democrațiilor capitaliste – sistemele unde controlul economic și profitul, astfel și puterea politică, rezidă în mîinile unei minorități-trebuie să reziste tendinței de transformare într-o democrație veritabilă.
Astfel, trilateralismul este o încercare a elitelor conducătoare de a administra democrația și dependența- atăt acasă cît și peste hotare.
Consiliului pentru Relații externe de 26 de ani, a descris grupul: „ a fost de o importanță deosebită în stabilizarea relațiilor dintre Europa și America în timpul războiului rece. A fost un instrument prin intermediul căruia au fost determinate noi structuri prin intermediul căruia elita a putut să-și extindă și să-și lărgească puterea. Comisia trilaterală este o variantă mai generală ai grupului Bilderberg….„
Nucleul organizației „grupul Bilderberg” este reprezentat de trei comitete, fiecare format din treisprezece membri. Acest comitet își are sediile în Elveția și hotărăște cine este invitat la conferința anuală și ce fel de politici și planuri vor fi discutate. Fiecare propunere sau plan care a fost discutat în cadrul conferințele anuale ale „grupului Bilderberg”
Comisia Trilaterală
au fost puse în practică în perioade de maximum doi ani. „grupul Bilderberg” direcționează „războiul silențios„ (informațional) care a fost declanșat pentru a instaura Noua Ordine Mondială.
Cu părere de rău, pare că grupul Bilderberg a depășit pornirile sale idealiste de a organiza cît mai eficient lumea și s-a transformat într-un guver din umbră care decide în secret anual cum trebuie realizate planurile lor.
