Basarabia în imagini. Album al unui soldat german, 1941

Mai jos sunt poze din albumul foto al unui soldat german, al cărui nume nu a putut fi stabilit.

sursa: OldChișinău (Iurie ȘVEȚ)

Din imagini, reies suficiente argumente pentru a sugera o probabilitate foarte mare ca soldatul-fotograf a făcut parte din Divizia de infanterie 72-a a Wehrmacht-ului (72-Division Infanterie).

Ce știm despre această divizie?
Acesta a fost format pe baza comandantului de frontieră Trier la 19 septembrie 1939.
Participă în 1940 în Compania franceză.
În ianuarie 1941 a fost mutat în România pentru a instrui armata locală.
În martie 1941 a participat la luptele din Grecia.
Dupa finalizarea campaniei din Grecia, din iulie 1941, divizia este implicată în luptele din Basarabia (Chișinău, inclusiv).

Despre aceasta  ne spun și fotografiile de album.

Partea Basarabeană a albumului începe cu râul Prut la Ungheni.
În imagini – 2 poduri, actualul Pod Eiffel (starea podului Eiffel la moment se poate observa și în clipul Dorul Basarabiei) și  unul deteriorat, care în prezent nu mai există.

Podurile care legau Basarabia de Iași, or. Ungheni. În prezent mai există doar unul, Podul Eiffel din or. Ungheni, Republica Moldova

Podul peste Prut, or. Ungheni (în prezent podul din imagine nu mai există)

În continuare, pozele din interiorul Basarabiei.
Fotografiile descriu clar  o „plimbare” deloc ușoară.

Basarabia Interbelică, 1941

Basarabia Interbelică, 1941

Basarabia Interbelică, 1941

Basarabia Interbelică, 1941

Basarabia Interbelică, 1941

Basarabia Interbelică, 1941

Basarabia Interbelică, 1941. Interacțiunea armatei germane cu țăranii moldoveni.

Basarabia Interbelică, 1941. Interacțiunea armatei germane cu țăranii moldoveni.

16 iulie 1941 – Ziua recuperării Chișinăului din mîiinile Armatei Sovietice. În poză: ostași odihnindu-se lîngă Chișinău.

Ostași lîngă Chișinău. 16 iulie 1941

Ostași lîngă Chișinău. 16 iulie 1941 Partea verso a fotografiei

Mai departe, fotografiile sunt realizate în Chișinău.
Ele datează –  17 iulie 1941.
Pe poze sunt vizibile ruine, multe dintre care nu au fost încă identificate.

Chișinău, Basarabia, România. 17 iulie 1941. Al doilea război mondial.

Chișinău, Basarabia, România. 17 iulie 1941. Al doilea război mondial.

Chișinău, Basarabia, România. 17 iulie 1941. Al doilea război mondial.

Chișinău, Basarabia, România. 17 iulie 1941. Al doilea război mondial.

Chișinău, Basarabia, România. 17 iulie 1941. Al doilea război mondial.

Chișinău, Basarabia, România. 17 iulie 1941. Al doilea război mondial.

Unele locuri sunt ușor de recunoscut.
De exemplu, fostul gimnaziu  nr. 2 și  biserică de pe lîngă gimnaziu:

Gimnaziul nr. 2 din Chișinău, Basarabia, România. 17 iulie 1941

În imagine se poate vedea clădirea distrusă a Primăriei.
Și chiar în fața clădirea Băncii Orășenești, soldați germani au organizat o bucătărie câmp.

Lîngă Primăria Chișinău, 17 iulie 1941

Următoarea imagine – una dintre cele mai interesante din serie.
La urma urmei, în el se poate vedea monumentul lui Stalin în Grădina Orașului (chiar dacă se află într-o stare distrusă).

Monumentul distrus a lui Stalin, Chișinău, Basarabia, România. 17 iulie 1941

În Chișinău, Divizia nu s-a reținut mult timp și s-a îndreptat în direcția Dubăsari, spre Nistru.

Basarabia, Chișinău, România

Rîul Nistru, Basarabia, România 23 iulie 1941

Rîul Nistru, Basarabia, România 23 iulie 1941

Rîul Nistru, Basarabia, România 23 iulie 1941

Rîul Nistru, Basarabia, România 23 iulie 1941

Rîul Nistru, Basarabia, România 23 iulie 1941

La 25 iulie 1941 a început traversarea tehnicii și armamentului pe malul stâng al rîului Nistru:

Divizia germană traversează rîul Nistru 25 iulie 1941

Divizia germană traversează rîul Nistru 25 iulie 1941

Transportarea armamentului și ostașilor în regiunea orașului Dubăsari, 25 iulie 1941

Rîul Nistru, Dubăsari 25 iulie 1941. În poză se pot vedea prizonieri sovietici

În cursul traversării Nistrului, 2 ostași s-au înecat.

Numele celor 2 ostași sunt citeț, astfel, datorită bazei de date volksbund am putut afla mai multe detalii despre cei doi ostași înecați în Nistru – Anton Essler și Hein Griesbacher.

Nachname: Essler
Vorname: Anton
Dienstgrad: Pionier
Geburtsdatum: 24.01.1921
Geburtsort: Kaisersdorf
Todes-/Vermisstendatum: 25.07.1941
Todes-/Vermisstenort: Dnjestr-Übergang

Nachname: Griesbacher
Vorname: Heinrich
Dienstgrad: Obergefreiter
Geburtsdatum: 27.10.1917
Geburtsort: Münster
Todes-/Vermisstendatum: 25.07.1941
Todes-/Vermisstenort: Dnjestr-Übergang

A doua zi, de asemenea, a fost tulburat.
În albumul există o imagine cu morminte proaspete (mai numeroase).
Iar imaginea, și datează din 26 iulie, anul 1941.

26 iulie 1941, Basarabia

Și din nou, putem găsi informații despre unul dintre morminte, numele, care poate fi văzut mai clar:

Nachname: Rutz
Vorname: Vinzenz
Dienstgrad: Gefreiter
Geburtsdatum: 19.08.1919
Geburtsort: Geiselberg
Todes-/Vermisstendatum: 26.07.1941
Todes-/Vermisstenort:  Karantin

Locul decesului – Karantin (la moment această localitate poartă numele de Dzerjinsk, r. Dubăsari, Republica Moldova)

Se termina această parte a albumului, cu vedere spre Nistru dinspre malul stâng.
Podul militar peste Nistru și meandrele caracteristică a râului indică zona Criuleni – Dubasari – Dzerzhinsk.
Acest lucru este confirmat de date pe mormintele din fotografii anterioare.

Podul militar peste Nistru, Dubăsari 1941

Vedere asupra Nistrului din regiunea satului Dzerjinsk

Vederea asupra r. Nistru, reg. Criuleni – Dubăsari, Basarabia, România, 1941

Reclame

Justiția văzută de liderii lumii!

Vă prezentăm o serie de ilustrații satirice, realizate de pictorul din Azerbaidjan – Gunduz Aghayev, cu privire la Justiția văzută de liderii politici ai lumii contemporane.

1.Federația Rusă

2. Germania

3. Iran

4. Grecia

5. China

6. Corea de Nord

7. Siria

8. Statele Unite ale Americii

9. Marea Britanie

10. Turcia

11. Brazilia

12. Franța

13. Azerbaidjan

14. Pinguilandia

Hărți care nu le veți studia în școală (partea II)

Acest articol este continuarea Partea I.

20. Cele mai fotografiate locuri din lume.

Cele mai fotografiate locuri din lume.

21. Gradul fericirii populației pe regiuni.

Gradul fericirii populației pe regiuni.

22. Cantitatea de bere care poate fi procurată din salariul minim în diferite state ale Europei.

Cantitatea de bere care poate fi procurată din salariul minim în diferite state ale Europei.

 

23. În centrul acestui cerc locuiesc mai multe persoane decît în afara lui.

În centrul acestui cerc locuiesc mai multe persoane decît în afara lui.

24. Numărul de trupe rock „metal bands” la 100 000 de locuitori.

Numărul de trupe rock „metal bands” la 100 000 de locuitori.

25. Rezultatele apărute în urma solicitării cuvîntului „Europa” în motorul de căutare Google.

Rezultatele apărute în urma solicitării cuvîntului Europa în motorul de căutare Google.

26. Rezultatele apărute în urma solicitării cuvîntului „SUA” în motorul de căutare Google

Rezultatele apărute în urma solicitării cuvîntului SUA în motorul de căutare Google

27.Rezultatele apărute în urma solicitării cuvîntului „Asia” în motorul de căutare Google

Rezultatele apărute în urma solicitării cuvîntului Asia în motorul de căutare Google

28. Gradul emoționalității populației în diferite regiuni ale lumii.

Gradul emoționalității populației în diferite regiuni ale lumii.

29. Numărul persoanelor în Uniunea Europeană, cu vîrsta cuprinsă între 25 și 34 ani, care încă locuiesc cu părinții.

Numărul persoanelor în Uniunea Europeană, cu vîrsta cuprinsă între 25 și 34 ani, care încă locuiesc cu părinții.

30. Harta statelor în care homosexualitatea este infracțiune.

Harta statelor în care homosexualitatea este infracțiune.

31. Harta statelor în care este cel mai bine să te naști și opusul acestora.

Harta statelor în care este cel mai bine să te naști și opusul acestora.

32. Divizarea lumii în regiuni cu Produsul Intern Brut (PIB) ce depășește 1 trilion de dolari

Divizarea lumii în regiuni cu Produsul Intern Brut (PIB) ce depășește 1 trilion de dolari

 

33. Australia: 2 % din populație locuiește în această regiuni.

Australia: 2 % din populație locuiește în această regiuni.

sursa:Travelask.ru

 

 

Noua Ordine Mondiala urmăreşte fragmentarea Europei şi distrugerea statelor-naţiune. “A.M.R.”… 5 zile până la referendumul pentru independenţa Scoţiei!

Focare de secesiune în Europa

Balcanizarea Marii Britanii: “A.M.R.”… 5 zile până la referendumul pentru independenţa Scoţiei!

Vineri, 18 septembrie 2014, va rămâne în istoria Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord drept data la care în Scoţia (în engleză: Scotland, în gaelică scoţiană: Alba), după 307 ani de la adoptarea Uniunii, prin care s-a constituit Unit al Marii Britanii, o mişcare autonomistă, reprezentată de Partidul Naţionalist Scoţian, a organizat referendumul pentru revenirea Scoţiei la statutul de ţară independentă.

Sondajele preliminare dau aproape certă proclamarea independenţei. În faţa acestei perspective, nedorită de guvernul britanic, Cabinetul premierului conservator David Cameron va prezenta în zilele următoare un plan prin care vizează să acorde Scoţiei o mai mare autonomie în ce priveşte taxele, cheltuielile şi alocaţiile sociale, în cazul în care locuitorii ei vor respinge independenţa la referendumul din 18 septembrie, a declarat (07.09.2014 pentru televiziunea BBC One’), ministrul britanic al finanţelor, George Osborne:

“Veţi vedea în următoarele câteva zile un plan de acţiune pentru a acorda Scoţiei mai multe prerogative, în ce priveşte taxele, cheltuielile, statutul social, plan care va fi pus în practică în momentul în care la referendum rezultatul este «nu» (…)”. El a menţionat că planul în acest sens este elaborat împreună de principalele trei partide politice din Britanii. Ministrul britanic de Finanţe a făcut aceste declaraţii după ce susţinătorii independenţei Scoţiei au ieşit pentru prima dată în frunte, într-un sondaj publicat (07.09.2014) de „Sunday Times”, cu 11 zile înainte de referendum. Conform sondajului „YouGov”/ „Sunday Times”, procentul celor care ar vota „da” la referendum este de 51%, în timp ce tabăra opozanţilor este cotată cu 49%.

Cu mult timp înainte, autonomiştii scoţieni au declarat că, odată cu proclamarea independenţei, este avută în vedere şi înfiinţarea „Serviciului Scoţian pentru Informaţii şi Securitate”. Această intenţie a fost sistematic amendată de reprezentanţii comunităţii britanice a informaţiilor secrete.

Cel mai recent, Scarlett, fost director al MI6, a avertizat că planurile Partidului Naţionalist Scoţian privind înfiinţarea unui nou serviciu de securitate, într-o ţară independentă, ar face Scoţia vulnerabilă în faţa atacurilor teroriste.

Scarlett, care a condus MI6 între 2004 şi 2009, a declarat că serviciul de securitate britanic (…) este una dintre cele mai importante organizaţii ale Marii Britanii şi cele mai respectate la nivel internaţional.

Într-un articol semnat în cotidianul „The Times”, fostul şef MI6 a susţinut că o versiune scoţiană, formată în câţiva ani, după un răspuns afirmativ la referendumul privind independenţa Scoţiei, “pur şi simplu nu poate oferi acelaşi grad de protecţie obţinut de Britanie ca un întreg”. Acesta a mai adăugat că “propunerile autorităţilor scoţiene nu vor oferi acelaşi nivel de protecţie şi susţinere garantat în prezent de sofisticatele agenţii britanice de securitate şi informaţii” (…).

Comentariile lui Scarlett au avut loc în contextul în care un alt expert în domeniul securităţii, profesorul Chalmer, director pe probleme de cercetare la “RUSI (Royal United Services Institute)“, a avertizat că o Scoţie independentă nu va putea să-şi apere cetăţenii dacă aceştia ar deveni o ţintă a grupărilor teroriste, precum Statul Islamic.

Într-o Europă cu tot mai numeroase şi active mişcări autonomiste, rezultatele referendumului din Scoţia pot fi semnalul aşteptat nu numai de catalani, basci, corsicani, flamanzi şi valoni, ori lombarzi şi veneţieni, dar şi de… maghiarii din statele învecinate cu Ungaria.

În 1985, 47 de regiuni europene s-au unit în Adunarea Regiunilor Europene (Assembly of European Regions, AER), care avea drept obiectiv colaborarea şi sprijinul reciproc dintre regiuni. În prezent, din această organizaţie fac parte deja peste 250 de regiuni, din 35 de ţări, iar obiectivele şi revendicările lor sunt tot mai evidente în direcţia sporirii autonomiei şi obţinerii independenţei, într-o
Europă a regiunilor”.

Ce le lipseşte scoţienilor ca parte a unui fost imperiu şi actual Commonwealth, în care soarele nu apune niciodată, după cum spunea Sir Winston Churchill?! Poate meritul de a crea un precedent foarte solid pentru ceea ce fostul secretar de stat al Unite ale Americii, Henry Kissinger, defineşte „balcanizarea lumii”.

Kissinger este un prolific comentator şi, în acelaşi timp, avertizor despre dezirabilitatea destrămării naţiunilor în fragmente mai mici, haosul emergent din această situaţie facilitând intrarea lor într-o ordine globală. Aceasta este, în esenţă, regula divide et impera. Asemenea comentarii ale lui Kissinger consonează cu altele, în care avansa ideea că tulburările sociale şi civile pot fi folosite ca mijloace de fuzionare a naţiunilor (inclusiv SUA) într-un „sistem internaţional“. „SUA trebuie să facă parte dintr-un sistem internaţional pe care l-am creat pe plan intern”, spunea Kissinger în The Harvard Crimson în 2012.

Când a fost întrebat care sunt cele mai importante probleme ale societăţii americane în aceste vremuri, Kissinger a răspuns: “Din punct de vedere internaţional, problema este că există tulburări în desfăşurare în orice parte a lumii, dar aceste tulburări nu au aceleaşi cauze, deci SUA trebuie să facă parte dintr-un sistem internaţional pe care l-am creat [deja] pe plan intern”.

Cu alte cuvinte, SUA promovează un concept al profitului de pe urma crizelor şi tulburărilor, ale căror cauze pot diferi de la naţiune la naţiune, pentru a impune o ordine internaţională, ceea ce este o consecinţă evidentă a regulii de aur potrivit căreia ordinea globală este creată din haos.

Într-un interviu cu Rose, din anul 2008, H. Kissinger “numeşte haosul global adus de criza financiară şi răspândirea terorismului ca oportunitate de a susţine noua ordine mondială”. Această discuţie despre crize şi tulburări ca mijloace specifice de a realiza o centralizare globala poate trimite către existenţa unui plan transnaţional – un concept sinistru ce urmează gândirea hegeliană dialectică clasică, anume că: problema (fie reală, fie provocată, falsă) provoacă reacţia ce, în schimb, permite celor puternici să furnizeze soluţia.

Afirmaţiile lui Kissinger consonează şi cu opiniile lui Wendt de la Universitatea din Chicago, autorul tratatului intitulat „De ce este inevitabil un stat mondial: teleologia şi logica anarhiei” (2003), din care cităm:

„Luptele naţionaliste pentru recunoaştere sunt, fără îndoială, depăşite, şi mai multe state noi – mai multă anarhie – pot fi create. Dar, în timp ce mai multă fragmentare este, într-un anume sens, un pas înapoi, este, totodată, o precondiţie pentru a merge mai departe, de vreme ce numai când diferenţa este recunoscută, o identitate mai largă poate fi stabilă. (…) Departe de a suprima naţionalismul, statul mondial va fi posibil doar dacă îl va îmbrăţişa“.

”Balcanizarea” a devenit conceptul fragmentării statale şi provine de la starea aproape perpetuă de conflict şi măcinare din istoria modernă a Peninsulei Balcanice. Balcanizată a fost Iugoslavia, de pildă. Grecia se temea şi ea, existând voci ce acuzau că H. Kissinger ar avea astfel de strategii şi pentru această ţară.

Cum înţelegem însă afirmaţia că un stat mondial (sau o structură supranaţională) nu va reuşi decât dacă va îmbrăţişa naţionalismul? Răspunsul îl găsim în cazul Scoţiei, Belgiei, al Cataloniei şi… al Ţinutului Secuiesc. Naţionalismul este folosit astăzi, însă, NUMAI pentru enclavele potenţial separatiste, pentru a fragmenta şi distruge statele-naţiune, astfel încât ordinea internaţională să se impună mai uşor.

sursa: Aurel I. Rogojan / Cotidianul

HARTA CORUPŢIEI: Republica Moldova în topul țărilor cu cele mai multe cazuri de corupție

Sierra Leone conduce, la nivel mondial, topul ţărilor cu cele mai multe cazuri de acordare de mită, în timp ce în Europa cei mai mulţi oameni care au recunoscut că au plătit mită cel puţin o dată au fost din Ucraina, potrivit Barometrului global al corupţiei publicat marţi de organizaţia Transparency International.

Sondajul, sau Barometrul Global al Corupţiei din 2013, pentru care au fost chestionaţi 114.000 de oameni din 107 ţări, a evidenţiat câteva aspecte principale privind corupţia la nivel mondial, potrivit bbc.co.uk.

Astfel, posibilitatea de a da mită este de două ori mai ridicată în cazul locuitorilor unei ţări sărace decât în cazul celor din statele mai dezvoltate. În una din trei ţări, cea mai multă mită îi revine poliţiei, iar în aproape una din cinci ţări, topul corupţiei este condus de instituţiile de justiţie. În ansamblu, unul din patru respondenţi a recunoscut că a plătit mită cel puţin o dată.

Din harta interactivă realizată de Transparency International, se observă că Sierra Leone are cel mai mare număr de respondenţi care au recunoscut că au plătit mită – 84%. Ea este urmată de Liberia – 75%, Yemen – 74% şi Kenya – 70%.

Ţările cu cea mai joasă rată de acordare a mitei – 1% – sunt Danemarca, Finlanda, Japonia şi Australia.

Din Europa au participat 28 de ţări, dintre care cea mai mare rată de acordare a mitei (dintre cele participante la sondaj) a fost calculată în Ucraina (37%), urmată de Republica Moldova (29%) şi Bosnia şi Herţegovina (28%). În România, rata de acordare a mitei apare ca fiind de 17 la sută, pe a opta poziţie dintre ţările europene participante.

 Statistica ratelor de acordare a mitei în ţările din Europa:

Ucraina – 37%
R. Moldova – 29%
Bosnia şi Herţegovina – 28%
Lituania, Serbia – 26%
Grecia – 22%
Turcia, Slovacia – 21%
Letonia, Cipru – 19%
România, Macedonia – 17%
Kosovo- 16%
Cehia – 15%
Ungaria – 12%
Bulgaria – 8%
Elveţia – 7%
Slovenia, Estonia – 6%
Marea Britanie, Italia – 5%
Georgia, Croaţia, Belgia – 4%
Portugalia, Norvegia – 3%
Spania – 2%
Danemarca,  Finlanda – 1%

Pentru informaţiile despre mită au fost chestionate persoane din 95 de ţări. În cazul unor ţări, precum Brazilia şi Rusia, datele rezultate din anumite întrebări au fost excluse din cercetare, pe motiv de nesiguranţă privind validitatea şi soliditatea răspunsurilor. Pentru întrebările despre instituţiile corupte participanţii au provenit din 105 ţări.

Statistica acordării mitei la nivel global.

Potrivit bbc.co.uk, marja de eroare pentru fiecare ţară este de 3 la sută. Numărul standard de participanţi din fiecare ţară a fost de 1000 de oameni. Cipru, Luxemburg, Vanuatu şi Insulele Solomon au participat prin câte 500 de locuitori, iar marja de eroare a fost de 4 la sută.

 

sursa: Mediafax.ro

Familia Rothschild sau Clanul ce conduce lumea!

Membrii acestei familii nu apar niciodată în topurile oficiale ale celor mai bogați oameni din lume, dar sunt considerați cei mai puternici oameni de pe planeta, influențând istoria ultimelor secole.Cu banii lor, Ducele de Wellington l-a învins pe Napoleon la Waterloo, schimbând cursul istoriei. Ei au finanțat războiul de secesiune din SUA, consolidând democrația moderna. L-au sprijinit pe aventurierul Cecil Rhodes, cel care a schimbat fata Africii, au finanțat armata britanica în timpul cuceririlor coloniale, au făcut afaceri cu împărații Prusiei si cu tarii Rusiei.La începutul secolului trecut, au pus bazele statului Israel, finantînd achiziția de terenuri în Palestina. Intuind perfect „vremurile”, au construit primele cai ferate din Europa si au finanțat vinovăția. Referințele asupra afacerilor si averii sunt rarisime, nu apar în topurile miliardarilor si se feresc de publicitate. – este vorba de familia Rothschild.
Primul membru al familiei despre care se cunoaste ca a folosit numele „Rothschild” a fost Izaak Elchanan Rothschild, care s-a nascut în 1577. Numele înseamna “Scut Rosu” în germana veche.

• ILLUMINATI. Se spune ca familia Rothschild ar fi înființat si finanțat organizația, pentru a proteja „sângele divin”, ai carui descendenti erau.
• AL DOILEA RAZBOI. Se speculeaza ca ei au sprijint ascensiunea nazistilor pentru a putea justifica aparitia statului Israel.
• AURUL. O cunoscuta teorie arata ca pretul mondial al aurului, la Bursa Aurului de la Londra, este stabilit de Casa Rothschild. Cert este ca la ceremonia anuntarii cotatiei zilnice participa si astazi un membru al familiei.
• STAPÂNII PLANETEI. Printr-o retea extraordinar de complexa, cu radacini sioniste, familia Rothschild controleaza si astazi finantele mondiale prin Federal Reserve, Bank of England sau FMI.
• AVEREA. Ultimul dar nu cel din urma mit spune ca membrii familiei Rothschild ar fi mult mai bogați decât vor sa para. Bazându-se pe ultima evaluare a averii, din sec. XIX, s-a calculat, folosindu- se diferite ritmuri de creștere (ex plicabil, orice membru adăuga ceva, nu con suma), ca bogația familiei ar fi între 1,4 trilioane de dolari și peste 100 de trilioane de dolari.

Setul de reguli impus de fondatorul dinastiei, respectat si astăzi, este unul dintre secretele succesului si o explicație pentru discreția Rothschild. Toate posturile importante trebuie sa fie ocupate de membri ai familiei si doar barbații au voie sa faca afaceri.
Fiul cel mai mare al celui mai mare fiu este seful familiei si tot el moșteneste toata averea, cu litera de lege lasata de Mayer, pt ca averea dobandita in cursul istoriei sa nu se dilueze.
Pentru ca averea sa ramâna în familie, membrii trebuie încurajati sa se casatoreasca între ei, fiind acceptate casatoriile între verisori primari sau secundari.Amschel a scris în testament: “Niciodata sa nu fie facut un inventariu public, de catre tribunale sau oricine altcineva, a averii mele. Interzic publicarea oricarei evaluari a mostenirii mele”.

   

Imperiul financiar creat de această familie

De peste 200 de ani, banca Rothschild este inima finanţelor mondiale. Are o reţea de 40 de birouri în mai mult de 30 de ţări din Europa, America şi Australia. Edmond de Rothschild (1926-1997) spunea : „Un Rothschild care nu este bogat, evreu, filantrop, bancher şi care nu duce un anume stil de viaţă, nu este un Rothschild”. Istoria este aceeaşi ca a oricărei alte familii de industriaşi din SUA sau din Anglia; numai că trebuie recunoscute circumstanţele puţin favorabile în care s-a produs ascensiunea ei. Familia Rothschild, provenind din evrei din Germania, s-a impus încă din secolul XVI în domeniul bancar şi financiar şi filantropic. La sfârşitul secolului XIX, a susţinut sionismul, pe care Edmond Rothschild îl explica astfel : ” Un evreu american care dă bani unui evreu englez pentru a aduce un evreu polonez în Palestina”.– Fondatorul familiei – „tatăl pieţii financiare internaţionale” – Amschel Mayer Rothschild s-a născut la 23 februarie în 1744 la Franckfurt, ca fiu al lui Moses Amschel Bauer. El a transformat comerţul cu vânzare pe datorie, practicat de tatăl său, într-o bancă. Averea lui Mayer a avut ca punct de plecare afacerile acestuia cu aristocratul Guillaume, care moştenise una dintre cele mai uriaşe averi din Europa şi care i-a cerut lui Mayer să i-o gestioneze. De altfel, Guillaume a şi plecat timp de mai mulţi ani într-un fel de exil, având încredere totală în Rothschild.
Amschel avea 7 copii, din care cinci erau băieţi. Fiecare dintre ei, cum împlinea 25 de ani, a fost trimis să creeze sau să preia conducerea unei filiale a băncii Rothschild din Londra, Paris, Viena, Napoli şi Franckfurt, operă a tatălui lor. Aşa au apărut cele cinci ramuri ale familiei. La 29 septembrie 1822, împăratul Austriei François I-er îi ridică la rangul de baroni pe toţi cei cinci fii ai lui Mayer, astfel că descendenţii lor legitimi pe linie masculină poartă titlul, indiferent de naţionalitate. În 2005, Mayer a ocupat locul 7 pe lista celor mai influenţi oameni din întreaga istorie, potrivit revistei Forbes, care l-a declarat “tatăl pieţii financiare internaţionale”.Căsătoriile dintre ramuri au permis familiei să păstreze controlul asupra averii şi să se dezvolte în mai multe domenii ale activităţii bancare, capacitatea lor de a finanţa, oferind oportunităţi de investiţii. În secolul XIX, au devenit importanţi finanţatori şi acţionari în exploatări miniere şi în dezvoltări de căi ferate, două paliere ale dezvoltării industriale din Europa. Schimbările de guverne şi evenimentele politice au jucat, după împrejurări, un rol pozitiv sau negativ asupra averii Rothschild. Revoluţia din 1848, criza din anii ’30 şi apariţia nazismului au marcat serios istoria clanului.- Putere financiară şi politică
Astăzi, mai există doar ramurile franceză şi engleză ale familiei, celelalte trei- germană, austriacă şi italiană-dispărând. De-a lungul anilor, chiar dacă expansiunea Rothschild era o realitate, decalajul dintre ramuri a început să apară, provocat de viaţa din ce în ce mai decadentă şi plină de snobism şi aroganţă , manifestate de membrii generaţiei a treia de după fondator. Ei şi-au folosit întreaga putere financiară şi politică pentru a-şi învinge concurenţii şi pentru a se instala în noile sectoare industriale create de revoluţia industrială de la mijlocul sec. XIX. Crahul din 1929, cu un impact puternic asupra finanţelor, l-a determinat pe baronul Louis von Rothschild să încerce, fără succes, consolidarea Creditanstalt, prin fuziune cu filiala băncii Rothschild. Aşa că în1938 şi-a abandonat afacerea şi a părăsit Austria. Palatele Rothschild au fost confiscate şi distruse de nazişti. În 1999, guvernul austriac a returnat celebrei familii 250 de opera de artă furate de regimul lui Hitler şi care s-au regăsit în muzeele vieneze. În Italia, odată cu reunificarea ţării din 1861, bănca Rothschild s-a închis. Nici ramura germană n-a fost mai norocoasă. Wilhem Carl von Rothschild (1828-1901) a fost ultimul bancher al familiei la Franckfurt.
Instalat la Londra, Nathan Mayer Rothschild (1777-1836), fondator al băncii londoneze, ar fi făcut avere, fiind informat înaintea tuturor, printr-un porumbel voiajor, de victoria englezilor de la Waterloo, ceea ce i-a permis speculaţii financiare avantajoase. Aceasta, pentru că avusese inspiraţia de a finanţa campania ducelui de Wellington împotriva lui Napoleon.Două titluri de nobleţe au fost create pentru a-i răsplăti pe membrii familiei Rothschild : cel de baronet şi cel de baron. Lionel de Rothschild (1808-1879) va finanţa guvernul britanic pentru participarea la lucrările de la canalul Suez şi se va lansa în dezvoltarea căilor ferate din Franţa, iar fiul său, Alfred, va conduce 20 de ani banca londoneză. Fraţii Rothschild au preluat şi controlul companiei miniere spaniole, Rio Tinto, devenind acţionari principali ai minelor de diamant din Africa de Sud.– Baronul Guy, patriarhul clanului
În Franţa, James de Rothschild (1792-1868) a instalat prima bancă a familiei pe strada Laffite din Paris.Mare colecţionar de artă, pasionat de cai, vin şi recepţii filantropice, el a construit castelul De Ferrières. Cu trecerea anilor, familia a trebuit să facă faţă şi antisemitismului, moment gestionat cu mână de fier de baronul Guy de Rothschild. Averea i-a fost confiscată de regimul de la Vichy şi de nemţi. După eliberarea Franţei, banca Rothschild s-a relansat, dar a fost naţionalizată în1981. In replică, Guy a părăsit Franţa, stabilindu-se o vreme la New York şi acuzându-i pe francezi de antisemitism. Patriarhul familiei Rothschild, cum era denumit Guy, s-a născut pe 21 mai 1909 şi şi-a petrecut o bună parte din copilărie într-un castel al familiei, atât de somptuos încât se spune că un monarh european ar fi exclamat:”Un rege nu şi-ar putea permite aşa ceva. Doar un Rothschild poate”. Mai târziu, după revenirea la Paris, avea să declare: „M-am dus în America pentru că fusesem expulzat din lumea afacerilor în Franţa. Acum, se ştie că noi contam la fel de mult ca verii noştri englezi”. Fiul său, David de Rothschild, atunci în vârstă de 39 ans, a decis să creeze o nouă bancă la Paris. În 2003, el preia conducerea “NM Rothschild”. Deşi a susţinut o politică de investiţii în companii ca Michelin, De Beers şi IBM, despre baronul de Rothschild s-a spus că a avut marele rol de a prevedea extinderea agresivă a investiţiilor în afara Occidentului, inclusiv a exploatărilor petroliere din Sahara şi a celor miniere din Mauritania, la care se adauga finanţările acordate de Rothschild unor mine de plumb din Peru. În 1980, familia Rothschild avea în Franţa 2.000 de angajaţi şi controla afaceri cu un profit anual pe atunci de peste 11 miliarde de dolari. Tot în 2000, France Telecom primea sfaturi de la Rothschild&Co în achiziţia Orange. Numai din consultanţă financiară, Rothschild a dominat piaţa franceză în perioada respectivă, adunând 17 miliarde de euro din 20 de contracte şi încă 10 miliarde din alte opt contracte gin 2001.

– Elie Robert avea 25% din averea familiei
Anul trecut, celebrul clan Rothschild, a fost de două ori în doliu. După moartea baronului Guy de Rothschild, s-a stins şi baronul Elie Robert de Rothschild (90 de ani). Cunoscut drept unul dintre membrii eminenţi ai ramurii franceze a clanului de mari bancheri, Elie a murit în urma unui atac de cord, survenit la o partidă de vânătoare, pe domeniul său de lângă Innsbruck. Elie a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, în trupele aliaţilor şi împreună cu regimentul său, Anciens Cuirassiers, el a fost capturat de armata germană. A fost dus la Nienberg, dar, după ce a fost descoperit că avea planuri de evadare, a fost mutat într-unul din cele mai dure lagăre, din Lubeck. Acolo s-a întâlnit cu fratele său, Alain, ambii bucurându-se de şansa de a fi trataţi ca ofiţeri capturaţi, reuşind să scape de lagărele de exterminare.Revenit în Franţa, el a contribuit intens la prosperitatea afacerilor familiei. S-a ocupat de celebrele podgorii Château Lafite Rothschild, care se întind pe 100 ha. Baronul Elie Robert a deţinut 25% din capitalul imperiului bancar şi a dirijat reconversia companiei feroviare Paris-Lyon-Marsilia într-un lanţ de hoteluri şi restaurante, înainte de a prelua conducerea podgoriilor din regiunea Bordeaux. Un expert degustător de vinuri, baronul a înfiinţat Château Lafite Rothschild, în anii 1950.

– Un veritabil Rothschild acumulează averi
După 200 de ani de la înfiinţarea dinastiei, Nathaniel Rothschild, 36 de ani, e pe punctul de a deveni cel mai bogat descendent al renumitei familii.Câştigurile obţinute de cel de-al cincilea baron de Rothschild vor atinge în curând pragul de un miliard de dolari. Investiţiile din Ucraina, Europa de Est şi, cel mai important, acţiunile deţinute la Fondul de Investiţii Atticus Capital, evaluat la 14 mld. euro, îi asigură un loc confortabil între miliardarii lumii. Asemeni strămoşilor, Nathaniel preferă să fie o prezenţă discretă în viaţa publică. El este principalul consilier al lui Oleg Deripaska, unul dintre cei mai bogaţi oligarhi din Rusia, proprietarul gigantului de aluminiu Rosal, care a fuzionat recent cu alte două grupuri pentru a crea cea mai mare companie de aluminiu la nivel mondial.
Şi ca un Rothschild veritabil, lui Nathaniel îi place să trăiască viaţa la maximum: schior pasionat, are reşedinta principală în Klosters, Elveţia, şi foloseşte avionul personal pentru a ajunge la celelalte locuinţe din Paris, Moscova, Londra, New York şi Grecia. Se întâlneşte cu actriţe celebre şi cu fotomodele, este membru al CA al Brookings Institution, organizatia de cercetare din Washington, şi bea vinuri doar din podgoriile Rothschild. „A face parte din familie înseamnă enorm. Nat ştie că îşi va îndeplini misiunea de baron Rothschild doar dacă va acumula mari averi”, spune Jeffrey Leeds, un apropiat al baronului. De altfel, povara de a fi urmaşul dinastiei Rothschild este destul de grea. În 1996, unuia dintre nepoţii Rothschild, lui Amschel,41 de ani, i s-a cerut să conducă banca familiei din Londra. A fost găsit spânzurat în camera de hotel… Patru ani mai târziu, Raphael de Rothschild a murit pe o stradă din New York din cauza unei supradoze de heroină.