Conflictul militar – armat
Confruntări armate de importanţă redusă între separatiştii transnistreni şi poliţia moldovenească au avut loc începând cu luna noiembrie 1990 în estul ţării, la Dubăsari, pe malul stâng al Nistrului.
În lunile următoare, autorităţile transnistrene au mobilizat detaşamente paramilitare numite “detaşamente muncitoreşti”, în baza cărora a fost creată în 1991 o Gardă Republicană profesională şi complet echipată .
• Martie 1992 – Gardiștii intră în Coceri cu 2 blindate, eschizînd focul asupra trecătorilor ,atacă podurile de pe Nistru la Camenca, Tighina, Rîbnița,constituind posturi ilegale de control. Moldova devine membra a ONU. Mai tîrziu sunt atacate Coșnița, Ursoaia, Roghi, Gura Bîcului, Tighina devenind un cap de pod pentru separatiști.Are loc reuninea OSCE unde se creează mecanismul cvadripartit de rezolvare a conlictului,compus din:Modova, Rusia, Romania și Ucraina.
• Aprilie 1992 – poliția RM incearcă să elibereaze orașul Tighina,cad 8 polițiști.În oraș intră 20 de blindate,avînd arborat drapelul Rusiei.Continuă reuniunea comisiei cvatripartită
• Mai 1992 – O înscenare face ca armata a 14 sa iasă din garnizoană și sa pornească spre Dubăsari cu 37 tancuri,11 tanchete, 6 tunuri, 3 arme antitanc,6 aruncătoare de grenade, 63 pistoale automat,21 mașini blindate și mașini militare care vor declanșa atacuri la Coșnița, Cocieri, Corjevo, Holercani, Molovata, Ustia, Zoloceni, Dnestrovsk.
• Iunie 1992 – Personalități din Frontul Popular sunt arestate și acuzate de terrorism:Ilie Ilașcu, Ștefan Urîtu, Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivanțoc, Alexandru Leșco. La Grigoriopol apare grupul Delfinul,format din pușcăriași eliberați. După acordurile de încetare a focului, Tighina este atacată de peste 1200 de gardiști, și asupra orașului se trag cu rachete Alazan. Se duce un război în adevaratul sens al cuvintului.În 20-21 iunie din partea moldovenească cad peste 200 de polițiști și voluntari civili și cca 300 răniți.
• 21 iunie 1992 – La Moscova M.Snegur și B.Elțin semneaza acordul de încetare a focului.
Mulţumim domnului Victor Bucătaru pentru că a făcut publică arhiva personală.