Grupul Bilderberg
Toate articolele etichetate Grupul Bilderberg
2. Nu apar niciodata in vazul tuturor.
3. Finateaza toate partile implicate in conflict.
4. Trec intotdeauna drept instanta impaciuitoare care pune capat conflictelor.

sursa: Enigme și conspirații
10. MARILE COMPANII PETROLIERE IMPIEDICA DE PESTE 100 DE ANI DEZVOLTAREA MASINII ELECTRICE

Cu cele 229.866 de morti pe care le-a provocat, Tsunami-ul care a lovit Oceanul Indian pe 26 decembrie 2004, din perspectiva numarului urias de victime pe care le-a produs, se afla pe locul 7 in topul celor mai mari dezastre naturale din toate timpurile si pe locul 2 in topul celor mai sangeroase cutremure. Insa, daca nu este vorba despre un dezastru “natural”, ci de un genocid care a fost initiat intentionat, cu ajutorul unei asa-numite bombe-tsunami, o arma nucleara care a fost detonata intr-o pozitie strategica din adancul oceanului? Conspirationistii afirma ca tehnologia capabila sa provoace o tragedie de asemenea proportii este cel putin fezabila, din moment ce o seama de cercetari in acest domeniu au fost conduse inca din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, experimente cu bombe-tsunami realizandu-se in 1944 si 1945 in Noua Zeelanda. De asemenea, inca din 1997, cu 7 ani inaintea devastatorului tsunami, Secretarul Apararii de atunci, din Statele Unite, William S. Cohen, afirma ca: “Exista grupari care au capacitatea de a se angaja in eco-terorism, prin tehnologii militare capabile sa schimbe clima, sa provoace cutremure sau eruptii vulcanice.” Cu toate acestea, in afara ipotezei ca totul a fost un sangeros test la scara mare, cu greu se pot descifra motivele celor care ar fi lovit atat de crunt Sud-Estul Asiei prin tsunami-ul din Oceanul Indian.
8. ATACURILE TERORISTE DE LA WORLD TRADE CENTER
Reprezinta, poate, cel mai fierbinte subiect care a cazut prada teoriilor conspiratiei in istoria contemporana. Pe de-o parte, conspirationistii sustin ca o seama de indivizi din Guvernul Statelor Unite si din serviciile secrete americane au avut date certe despre iminentul atac, insa au ocultat voit aceasta pretioasa informatie – precum s-a intamplat pe 7 decembrie 1941, in cazul atacului aviatic japonez de la Peal Harbor, din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial –, refuzand sa intreprinda si cea mica actiune care ar fi impiedicat producerea atentatelor. Pe de alta parte, se speculeaza ca explozia celor doua avioane care au lovit Turnurile Gemene din New-York nu ar fi fost suficient de puternica pentru a conduce la prabusirea zgaraie-norilor WTC, aceasta producandu-se in urma unor explozii controlate (exista martori care sustin ca ar fi auzit aceste explozii), iar Pentagonul nu ar fi fost, de fapt, lovit de niciun avion. Care sa fi fost scopul oficialilor americani care au orchestrat sau au permis sangeroasele atacuri? Foarte simplu: declansarea Razboiului impotriva terorismului, cresterea justificata a cheltuielilor militare si ingradirea, de asemenea, legala, a libertatilor si drepturilor cetatenesti.
Conspirationistii sustin ca asa-zisa schimbare climatica este o frauda perpetuata pentru scopuri financiare si ideologice. Intreaga isterie in masa provocata de iminenta incalzire globala ar fi de fapt o facatura inventata de catre obscurul grup de interese Bilderberg (130 de potenti financiari si persoane cu larga influenta, de la bancheri la politicieni) care se foloseste de incalzirea globala pentru a impune, in secret, o guvernare mondiala. Unul dintre cei mai inversunati sustinatori ai acestei teorii este chiar un climatolog, William M. Gray. Acesta afirma ca alaturi de terorism, incalzirea globala este inamicul public numarul 1 de care avea nevoie sistemul international de putere dupa sfarsitul Razboiului Rece, pentru a facilita marilor lideri impunerea unei cauze politice cu un larg succes la public, prin care sa se ia abuziv masuri politice, economice si sociale ce ar fi “absolut necesare” pentru a impiedica schimbarea climatica – adica pentru ca jucatorii din umbra sa-si realizeze interesele. In urma obsesiei mondiale vizavi de incalzirea globala, ar avea de castigat politicienii, oamenii de stiinta, oamenii de afaceri, diverse structuri din ONU, miscarile ecologice, plus numeroase organizatii secrete, precum Grupul Bilderberg si Clubul de la Roma.
In ultimii 20 de ani, una dintre temele predilecte ale romanelor si filmelor de groaza este virusul scapat de sub control, experimentul bacteriologic si virusologic secret care ar penetra masurile de securitate, s-ar raspandi instant in intreaga lume si ar provoca apocalipsa. Putini stiu insa ca asemenea subiecte de fictiune au aparut tocmai in urma ipotezelor unor (pseudo)oameni de stiinta care sunt convinsi de veridicitatea lor, publicand, spre sfarsitul anilor ’80 din secolul XX, o larga serie de lucrari mai mult sau mai putin documentate in care afirmau ca virusurile HIV, Ebola si SARS sunt de fapt niste superarme bacteriologice care au fost create in secret de catre Guvernul american. Mai mult de atat, raspandirea SIDA in Africa, in randul homosexualilor si al prostituatelor nu ar fi decat etape ale unui monstruos genocid in masa orchestrat de catre elemente puritane si xenofobe din administratia SUA, iar gripa aviara de acum 2 ani – un test la scara mondiala si un avertisment la adresa Chinei. Conspirationistii care promoveaza aceasta teorie, mai sustin ca inca de la bun inceput exista antivirus pentru toate cele trei calamitati bacteriologice, insa acesta este tinut secret, in vreme ce diversele cercetari independente care urmaresc (re)descoperirea remediilor sunt infranate, impiedicate sau, in cele din urma, eradicate de catre cei care au lansat virusurile in lume.
Poate fi considerat exemplul clasic de teorie a conspiratiei. De altfel, foarte multi sociologi afirma ca acesta este punctul de cotitura in istoria conspirationista, momentul in care teoriile conspiratiile s-au transformat din joaca intelectuala a unui cerc restrans grup de entuziasti intr-un adevarat si exploziv fenomen de masa. Explicatia este foarte simpla, arata psihologii: defunctul presedinte american John F. Kennedy (29 mai 1917 – 22 noiembrie 1963), s-a bucurat de o imensa simpatie in randul americanilor, iar asasinarea sa a fost perceputa precum socul traumatic pe care-l resimtim in momentul in care ne moare un prieten sau o ruda draga. Toate aceste ratiuni afective si psihologice, combinate cu numeroasele omisii, controverse si balbaieli din Raportul Comisiei Warren, care l-a decretat drept asasin unic pe Lee Harvey Oswald, au nascut o monumentala respingere publica a variantei oficiale, un oprobriu fara precedent in istorie. Asadar, cine l-a asasinat pe Kennedy? Probabil, nu vom afla niciodata, pentru ca indiferent ce (nou) raspuns oficial ar mai da acum, la 46 de ani de la producerea controversatei crime, diversi oficiali americani, teoriile conspiratiei s-au impamantenit atat de bine, incat – probabil – pentru totdeauna vor exista numeroase (si poate argumentate) dubii in acceptarea unui raspuns final. Cei mai vizati adevarati killeri ai lui Kennedy (chiar daca Oswald a apasat sau nu pe tragaci) ar fi de fapt, Rezervele Federale (sistemul bancar central din SUA), CIA, KGB, FBI, vicepresedintele Lyndon B. Johnson, Fidel Castro sau/si Mafia.
Totul a inceput in noaptea zilei de 24 februarie 1942, cand numerosi martori oculari afirma ca au vazut mai multe obiecte zburatoare neidentificate pe cerul Los Angeles-ului, OZN-uri asupra carora artileria anti-aeriana americana ar fi deschis focul. Precum in cazul asasinarii lui Kennedy, oficialii americani nu au dat o explicatie satisfacatoare opiniei publice – trebuie avut in vedere ca numarul californienilor care pretind ca au vazut OZN-urile se ridica la cateva mii, dar si faptul ca trecusera nici 3 luni de cand America intrase in cel de-al doilea Razboi Mondial, dupa atacul de la Pearl Harbor, iar americanii intrasera in fibrilatia psihologica a razboiului. 5 ani mai tarziu, pe 7 iulie 1947 avea loc celebrul incident Roswell – atunci, armata americana ar fi recuperat epava unui OZN care s-ar fi prabusit langa oraselul Roswell din New Mexico. Si in acest caz, un numar impresionant de persoane – peste 100 – afirma ca ar fi vazut fie OZN-ul, fie epava acestuia. Mai mult de atat, conspirationistii speculeaza ca americanii ar fi recuperat cadavrul unui extraterestru (sau chiar un extraterestru in viata). Explicatia oficiala – cum ca s-ar fi prabusit un balon meteorologic – nu a multumit, din nou, pe nimeni. De atunci, numarul celor care afirma ca au vazut OZN-uri a explodat, iuresul dezvaluirilor, controverselor si cercetarilor stiintifice si pseudo-stiintifice devenind un fenomen in masa, la scara planetara. Psihologi afirma chiar ca in cazul ufologiei avem de-a face cu o prima si adevarata mitologie moderna, inventata in secolul XX.
3.LUMEA ESTE CONDUSA DE CONJURATII SECRETE: MASONI, ILLUMINATI, SKULL&BONES
O organizatie secreta cu origini obscure, care se pierd in negura istoriei (studiindu-i o parte a simbolisticii, unii cercetatori sugereaza ca ar fi o recrudescenta a medievalului Ordinul al Cavalerilor Templieri; altii merg mai departe si afirma ca Motorul Prim al organizatiei s-ar situa undeva in Egiptul Antic), Masoneria a rasarit spre sfarsitul secolului XVI, inceputul secolului XVII. De atunci, organizatia s-a mentinut intr-un discutabil (semi-)anonimat si s-a implicat din ce in ce mai activ in viata publica. Se pare ca, inca din secolul XVIII, in ceea ce priveste ordinea mondiala, scopul secret al Masoneriei este crearea unei societati bazata pe idealurile libertatii, egalitatii, fraternitatii, separarii Bisericii de Stat si al tolerantei religioase. In acest sens, masonii au luat parte activ la numeroasele revolutii din secolele XVIII si XIX , care au zguduit lumea din radacini si au facut trecerea ireversibila de la societatile organizate medievale la cele moderne. Numarul lor a crescut constant – conform ultimelor estimari, in prezent, in lume sunt in jur de 5 milioane de masoni – iar Masoneria a strans in interiorul ei elite politice, religioase si artistice, astfel incat, daca o privim din perspectiva sociologiei politice si o identificam cu un enorm si planetar grup de interese, supozitia conspirationistilor cum ca masonii ar conduce lumea (sau, mai degraba, o parte a ei) capata iz de adevar. Illuminati ar fi (in unele dintre ipoteze) crema elitei masonice, iar scopul acestora este mult mai obscur; in vreme ce Skull&Bones este o societate secreta, o fratie din cadrul prestigioasei universitati americane Yale, pepiniera studenteasca a Marilor Loje americane. Interesant este ca, pe parcursul secolului XX, in Statele Unite, intr-o proportie covarsitoare, aproape toate elitele din politica, administratie si finante – de la presedinti, la secretari de stat si directori de servicii secrete sau banci – au studiat la Yale si, evident, au facut parte din Skull&Bones.
Este varianta “hardcore” a teoriei precedente. Conspirationistii afirma ca un extrem de puternic si secret grup format din cei mai influenti membri ai diverselor societati secrete (un soi de elita a elitelor) comploteaza pentru a conduce lumea prin intermediul unui guvern mondial care ar inlocui treptat suveranitatea statelor. Grupul ar fi responsabil de formarea climatului financiar modern din secolul XX – eruptia marilor companii transnationale si, strans legate de acestea, de fenomenul globalizarii. Interesant (si poate comic) la aceasta teorie a conspiratiei este faptul ca le reuneste intr-un enorm amalgam sincretic pe toate celelalte – New World Order face legatura dintre evrei si masoni, lansand controversata sintagma «miscare iudeo-masonica», ii pune in aceeasi barca pe Illuminati si pe extraterestri, reuneste nenumarate teorii apocaliptice si grupuri milenariste crestine (aici intra, de exemplu, toate speculatiile legate de pasapoartele biometrice si cipurile subcutanate), pe Hitler, URSS, pe Templieri, teroristi si cercetatorii care experimenteaza arme bacteriologice. Sustinatorii New World Order afirma ca intreaga istorie se desfasoara in parametrii unui enorm Plan de inrobire mondiala a omenirii, fiecare epoca nefiind altceva decat o noua etapa in schema de desfasurare a maleficelor masinatiuni.
Ocupa prima pozitie a acestui top pentru ca este cea mai veche si mai ampla teorie a conspiratiei, strans legata de numeroasele ideologii xenofobe si politici rasiste care au bantuit istoria si fiind reinventata, practic, din antichitate si pana in epoca moderna, in fiecare secol in care au aparut miscari antisemite. In secolul XX, teoria a fost propulsata de un controversat document, Protocoalele Inteleptilor Sionului, din care rezulta ca evreii dimpreuna cu masonii conspira pentru a acapara puterea mondiala si a controla lumea. Textul are forma unor instructiuni de manual prin care noii membri acceptati in randul Inteleptilor sunt initiati in politica de cucerire a lumii prin controlul mass-media si a finantelor si prin inlocuirea ordinii sociale traditioanle cu una bazata pe manipularea in masa. Intr-o proportie covarsitoare, majoritatea istoricilor si cercetatorilor care au studiat lucrarea in profunzime au dovedit ca aceasta este pe alocuri un plagiat dupa cartea satirica Dialoguri in Iad intre Machiavelli si Montesquieu (scrisa, in 1864, de francezul Maurice Joly) si un fals fabricat candva intre 1895 si 1902 de catre ziaristul rus Matvei Golovinski, la ordinul lui Piotr Rachkovski, seful diviziei de la Paris a politiei secrete rusesti, Okhrana. In ciuda acestor evidente, Protocoalele… au fost des folosite in mod propagandistic pentru a alimenta miscarile antisemite – multi analisti considerand ironic ca tocmai propagarea lor este o conspiratie in sine.
sursa: http://fatanevazutaalumii.blogspot.com/2011/03/top-10-conspiratii-mondiale.html.
Primul preşedinte american, Washington şi-a depus jurământul de investitură folosind o Biblie masonică şi a inaugurat construcţia clădirii Capitoliului purtând un şorţ masonic. Mai aproape de vremurile noastre, la moartea unui alt preşedinte american, Truman, ceremonia funerară, care era una masonică, a fost transmisă de televiziunile din întreaga lume.
Un afiş utilizat în campania electorală din 1901 de Theodore Roosevelt proclama pe faţă: „Hai să încheiem odată cu toate nemulţumirile, alege un preşedinte mason!”. Theodore Roosevelt a câştigat alegerile şi s-a alăturat lungului şir de preşedinţi masoni ai Statelor Unite. Spre deosebire de Europa, unde francmasonii declară plini de ipocrizie că nu se amestecă în politică, în SUA apartenenţa la masonerie a preşedinţilor sau a altor oameni politici este un fapt cu care lojile se laudă.
Al 3-lea preşedinte, Thomas Jefferson a fost mason şi membru al Illuminati-lor din Bavaria. El fusese iniţiat în masonerie în loja Charlottesville (nr. 90). Numele său apare în minutele mai multor întruniri ale acestei loje. Thomas Jefferson mai făcea parte şi din loja Nouă Surori din Paris şi din „Ordinul Albinelor”, organizaţie secretă satelit a Illuminati-lor din Bavaria. Doi dintre vicepreşedinţii din timpul mandatului său au fost masoni : Aaron Burr (vicepreşedinte între 1801 şi 1805) era mason şi membru al Clubului Focul Iadului, iar George Clinton (vicepreşedinte între 1805 şi 1809) era mason şi membru al Illuminati-lor.
Al 4-lea preşedinte, James Madison, intrase în masonerie în loja Hiram (nr. 59) din Westmoreland County, Virginia. Masonul George Clinton a fost vicepreşdinte şi în timpul mandatului său, între 1809 şi 1812.
Al 5-lea preşedinte, James Monroe, intrase în masonerie încă de la vârsta de 18 ani şi făcea parte din loja Williamsburg (nr. 6) din Virginia. James Monroe este unul din strămoşii preşedintelui Richard Nixon.
Al 7-lea preşedinte, Andrew Jackson, intrase în masonerie în loja Harmony din Tennessee. Între 1822 şi 1823 a fost ales Mare Maestru al statului Tennessee.
Al 11-lea preşedinte, James Knox Polk, intrase în masonerie în loja Columbia (nr. 31) din Tennessee.
Al 15-lea preşedinte, James Buchanan, era membru în loja nr. 43 din Lancaster, Pensilvania şi a fost Mare Maestru adjunct al Marii Loji din Pensilvania.
Al 16-lea preşedinte, Abraham Lincoln, nu a fost francmason. La scurtă vreme după ce a ajuns preşedinte el a depus însă o cerere de intrare în masonerie pentru loja Tyrian din Springfield. Ulterior şi-a retras cererea, motivând acest lucru prin faptul că vedea o incompatibilitate între apartenenţa sa la masonerie şi funcţia pe care o deţinea în stat. A anunţat loja că după ce nu va mai fi preşedinte va reveni cu cererea. După cum se ştie, Lincoln a fost asasinat.
Al 17-lea preşedinte, Andrew Johnson, era membru în loja Greeneville (nr. 119) din Tennessee şi ajunsese până la gradul de cavaler templier în ritul scoţian. Ceremonia prin care a primit iniţierea în acest grad în 1867 a fost organizată chiar la Casa Albă.
Al 20-lea preşedinte, James Abram Garfield, intrase în masonerie în loja Columbus (nr. 30) din Ohio.
Al 25-lea preşedinte, William McKinley, era membru în loja Hiram (nr. 21) din Winchester, Virginia. La moartea sa, sicriul a fost escortat de 2000 de cavaleri templieri îmbrăcaţi în ţinută de gală.
Al 26-lea preşedinte, Theodore Roosevelt, a devenit mason în loja Matinecock (nr. 806) din Oyster Bay, New York. În 1901 el a ajuns Mare Maestru al Marii Loji a statului New York. Theodore Roosevelt nu a fost doar preşedinte al SUA, ci şi guvernator al statului New York şi vicepreşedinte în al doilea mandat al lui McKinley.
Al 27-lea preşedinte, William Howard Taft, a fost preşedinte al Curţii Supreme de justiţie din 1921-1930 şi era mason într-o lojă din Ohio.
Al 29-lea preşedinte, Warren Gamaliel Harding, intrase în masonerie în loja Marion, (nr.70) din Ohio. Până să ajungă preşedinte nu a primit niciun alt grad Masonic, apoi a ajuns rapid la gradul 7, Royal Arch şi a devenit membru Shrine.
Al 32-lea preşedinte, Franklin Delano Roosevelt, făcea parte din loja Holland (nr. 8) din New York. Ajuns până la gradul 32 din Ritul scoţian şi membru Shrine din 1930, Roosevelt ştia foarte bine că masoneria trage firele evenimentelor politice, atunci când afirma: „În politică, nimic nu este accidental. Dacă ceva se petrece, puteţi pune pariu că a fost plănuit dinainte.”
Al 33-lea preşedinte, Harry S. Truman, intrase în masonerie în loja Belton (nr. 450) din Missouri. În 1911 mai mulţi fraţi au părăsit loja Belton şi au fondat o alta, loja Grandview (nr. 618), pe care Truman a fost ales să o conducă. În 1940, a fost ales Mare Maestru al Marii Loji a statului Missouri. În 1945 a primit gradul 33 în ritul scoţian. A fost numit Mare Maestru onorific al Consiliului Internaţional Suprem al ritului scoţian, Ordinul de Molay. În 1972, înmormântarea sa a fost primul serviciu funerar masonic difuzat de televiziunile din toată lumea.
Al 36-lea preşedinte, Lyndon Baines Johnson, a intrat în masonerie în loja Johnson City (nr. 561) din Texas. În 1973, când a devenit membru al Congresului, el a declarat că nu mai doreşte să primească şi următoarele grade în masonerie.
Al 38-lea preşedinte, Gerald R. Ford, intrase în masonerie în loja Malta (nr. 405) din Michigan şi apoi fusese avansat maestru într-o lojă mai mare din Washington D.C., Columbia (nr. 3).
Al 40-lea preşedinte, Ronald Reagan, a fost membru Shrine, iar în februarie 1988, Marea Lojă din Washignton D.C. l-a numit membru de onoare al Ritului Scoţian.
Se observă că la începuturi, apartenenţa cuiva la conspiraţia masonică era evidentă întrucât exista doar o singură grupare de acest gen. Pe măsură ce ne apropiem de perioada contemporană, au apărut tot mai multe organizaţii para-masonice, think-tankuri, organizaţii secrete sau grupuri care urmăresc instaurarea Noii Ordini Mondiale. Preşedinţii moderni fac parte din majoritatea dintre ele, la fel ca şi persoanele din cabinetele lor cum ar fi consilierii prezidenţiali, miniştrii sau secretarii de stat.
Despre al 42-lea preşedinte, Bill Clinton, se ştie că face parte din gruparea masonică De Molay, că din 1989 este membru al Consiliului pentru Relaţii Externe (CRE), membru la al Comisiei Trilaterale şi al Grupului Bilderberg.
Despre al 43-lea preşedinte, George W. Bush se ştie că este membru al grupării masonice satanice Skull&Bones. Cel de-al 44-lea, Barack Obama se vehiculează deja ideea că are gradul 32 în Ritul Scoţian şi că a fost iniţiat în francmasoneria Prince Hall.

Comisia Trilaterală
Comisia trilaterală a fost fondată în 1973 de către David Rockfeller și Zbignew Brzezinski. Are filiale în New York, Paris și Tokyo. Se spune că a fost fondată în baza taxelor de intrare a unor astfel de magnați precum Ford, Lilly Endowment, Rockfeller Brothers Fund, German Marshall Fund, și corporații precum Time, Bechtel, Exxon, General Motors, Wells-Fargo, etc.
„Comisia Trilaterală a fost înființată formal în 1973 și a constat din lideri ai afacerilor, băncilor, guverne și mas media din America de Nord, Europa de Vest și Japonia” scrie James Perloff. „David Rockfeller a fost membrul fondator, iar Z. Brzezinski directorul fondator al filialei nord americane, membrii căreia erau de asemenea activiști și ai CFR”, adaugă autorul. Cu aprobarea grupului Bilderberg și a CFR, Comisia Trilaterală și-a început organizarea în iulie 23-24, 1973 pe pămînturile din Pocantico Hills a lui D. Rockfeller.
Existența acestuia este un fapt demonstrat verificat de surse mediatice de vază precum Time Magazine, Wall Street Journal, U. S. News and World Report, Washington Post, de asemenea de o multitudine de cărți analitice precum Trilaterals Over Washigton, a profesorului Antony Sutton și Patrick Wood, America’s Secret Establishment, de A. Sutton, The Shadows of Power, de către James Perloff ș.a.
În ceea ce privește procesele de consolidare a Noii Ordini Mondiale, Sutton și Wood comentează „ În 1974 Brzezinski a fost întrebat într-un interviu pentru un ziar din Brazilia, „Vega”: „Cum ați defini această nouă ordine mondială?”. Brzezinski a răspuns: „ Noi trebuie să schimbăm sistemul internațional într-un sistem global în care forțe noi, active și creative-recent descoperite- trebuie integrate. Acest sistem necesită includerea Japoniei, Braziliei, țărilor producătoare de petrol și chiar și URSS…”. Întrebat dacă Congresul va avea vreun rol mai important în acest nou sistem, Brzezinski declara: „ Realitatea timpurilor noastre demonstrează că o societate modern precum este SUA necesită o coordonare centralizată care nu poate fi constituită din 600 de oameni.” Altfel spus Noua Ordine Mondială va fi o consolidare a tărilor individuale într-un singur guvern, care va fi controlat de un grup mic de interni, care consideră că ei sunt aleși pentru a conduce lumea. Oricînd are loc o astfel de consolidare a puterii avm de a face cu Dictatură.
Ideologii acestor idei, printre care S. Huntington afirma „ Sistemul politic democratic nu mai are nici un scop. Conceptul de egalitate și individualism face problem autorităților. Mass media nu este suficient de obidiența elitei. Democrația trebuie să fie „balansată”. Autoritatea și puterea central trebuie mărite. Acești oameni spun că sunt gata să restricționeze drepturile noastre individuale și să centralizeze puterea. Nu ar trebui să existe astfel confuzii despre care sunt obiectivele acestui grup care a infiltrate aripa executivă a guvernării în din anii ’70. Ei ne spun în publicațiile lor exact ceea ce ei intenționează să facă. Ei construiesc o dictatură fascistă universală.
Cei 300 de membri sunt selectați din rîndurile bussinesmenilor internaționali, bancherilor, academicienilor, mass-media ș.a. Scopul comisiei este de a creea o relație de lungă durată dintre clasele conducătoare ale Americii de Nord, Europei de Vest și Japonia-de aici și numele de „trilaterală”- pentru a asigura interesele capitalismului vestic într-o lume instabilă.
Vorbind mai simplu trilateralismul spune:
1. oameni, guvernele, și economiile trebuie să servească necesităților băncilor și corporațiilor multinaționale;
2. controlul asupra resurselor economice definește puterea în politicile contemporane;
3. liderii democrațiilor capitaliste – sistemele unde controlul economic și profitul, astfel și puterea politică, rezidă în mîinile unei minorități-trebuie să reziste tendinței de transformare într-o democrație veritabilă.
Astfel, trilateralismul este o încercare a elitelor conducătoare de a administra democrația și dependența- atăt acasă cît și peste hotare.
Consiliului pentru Relații externe de 26 de ani, a descris grupul: „ a fost de o importanță deosebită în stabilizarea relațiilor dintre Europa și America în timpul războiului rece. A fost un instrument prin intermediul căruia au fost determinate noi structuri prin intermediul căruia elita a putut să-și extindă și să-și lărgească puterea. Comisia trilaterală este o variantă mai generală ai grupului Bilderberg….„
Nucleul organizației „grupul Bilderberg” este reprezentat de trei comitete, fiecare format din treisprezece membri. Acest comitet își are sediile în Elveția și hotărăște cine este invitat la conferința anuală și ce fel de politici și planuri vor fi discutate. Fiecare propunere sau plan care a fost discutat în cadrul conferințele anuale ale „grupului Bilderberg”

Comisia Trilaterală
au fost puse în practică în perioade de maximum doi ani. „grupul Bilderberg” direcționează „războiul silențios„ (informațional) care a fost declanșat pentru a instaura Noua Ordine Mondială.
Cu părere de rău, pare că grupul Bilderberg a depășit pornirile sale idealiste de a organiza cît mai eficient lumea și s-a transformat într-un guver din umbră care decide în secret anual cum trebuie realizate planurile lor.

Grupul Bilderberg
Numit în cinstea hotelului Bilderberg din Oosterbeek, Olanda, unde a avut loc prima întîlnire în mai 1954, grupul Bilderberg formează neoficial un grup secret creat în primii ani ai războiului rece pentru o cooperare eficientă dintre Europa și SUA. Businessmani de top și politicieni de avengură au sperat astfel să perpetueze scopurile capitalismului democratic, protejîndu-l de la ceea ce ei considerau a fi aspirațiile imperialiste a comunismului. Referințele la „grupul Bilderberg” în general desemnează pe cei care au participat cel puțin odată la una din întîlnirele acestui grup, cu toate acestea nu există o listă prestabilită de membri. Mai mult ca atît, comitetul de organizare (care include astfel de figuri precum fostul secretar de stat al SUA, Henry Kissinger și media-mogul canadian Conrad Black) este însărcinat să decidă cine va participa la următoarea reuniune al grupului. Lista celor care au participat la aceste întălniri sunt impresionante, incluzînd politiceni de vază și figuri militare, businessmani și bancheri, avocați și academicieni. Prima întîlnire nu numai că a fost notată cu prezența multor figuri din CIA, dar și a fost finanțată în mare parte de către aceasta. De asemenea, ceea ce tensionează pe criticii Noi Ordini, este faptul că grupul a permis membrilor familiilor regale din Europa de Vest să reclame puterea politică pe care ei au pierdut-o în urma reformelor constituționale. Grupul Bilderberg afirmă că limitarea informației ce apare în presă despre ei, precum și secretimul care persistă în jurul lor este absolut necesar pentru a asigura un mediu discret și liber pentru discursurile întreținute de membrii grupului. Nici unul din membri nu a acceptat vreo dată să acorde interviu legat de întîlnirile grupului. Mulți critici ai acestui grup consideră nivelul sporit de secretism ca fiind dovadă a conspiraționismului.
Mulți afirmă că viitoarele capete de guvernămînt în SUA sunt alese din cadrul grupului Bilderberg. Nu există coincidențe dintre faptul că Bill Clinton a participat la întâlnirea grupului în 1991, iar anul ce a urmat a ajuns să devină președinte, sau că Tony Blair după participarea sa în 1993 devine liderul partidului laburist, iar apoi și Prim Ministru al Marei Britanii. Mai mult decît atît, guvernele Marii Britanie cît și cel al SUA pe parcursul anilor 1990, au dus o politică care în mare măsura a favorizat ideile promovate de către grupul Bilderberg, în particular cele care favorizează globalizarea economică. Forțele capitalismului internațional sunt puternice, și așa cum au menționat unii autori, forțele globalizării creează rețele de putere interconectate care operează exact precum ar funcționa o conspirație cu scopul de a crea Noua Ordine Mondială.
Însuși membrii grupului, afirmă că scopul lor este de a promova capitalismul global. Criticii acestor „bancheri internaționali„ și „guverne secrete„ tind să bazeze un rezervor conceptual foarte vast, care include, printre altele și așa numită conspirație Iudaico-masonică. Care nu ar fi situația, criticele venite din partea teoreticienilor conspiraționiști este într-un mod evident una anti-semitică. Cînd au fost desemnați ca fiind antisemiți teoreticienii mitului conspirației au considerat că ADL (Anti – Defamation League) voit, sau nevoit acționează după scenariile oferite de aceste grupuri secrete.
Grupul Bilderberg este unul dintre cele mai importante adunări al elitelor conducătoare al Europei și al SUA și funcționează ca un forum „informal” pentru dezvoltarea și planificarea strategiilor scopurilor politice al țărilor din cadru NATO.
Existența acestei societăți nu este cunoscută în general de către public, dar influiența acestuia asupra politicilor de ambele părți ai oceanului Atlantic este atît de mare încît un congresman american a denunțat grupul ca „elita internațională compus din financiști, businessmani și făuritori de opinie„ care formează împreună „aristocrația internațională„. Pe lîngă întîlnirele, care au loc timp de trei zile în fiecare an, societatea operează ca un canal de legătură între establishmetul european și american.
Grupul Bilderberg a fost fondat în 1952 din inițiativa prințului Bernhard de Olanda și de către prietenul acestuia, Joseph Retinger. Acesta se pare că a promovat ideea despre întîlnirea informală a liderilor comunității NATO, iar prințul a convocat un grup mic de europeni cu scopul de a analiza această propunere și viabilitatea ei. Bernhard a parcurs apoi la organizarea a unui contingent american al organizației.
Prima întâlnire a societății a avut loc în mai, 1954 într-un oraș mic din Olanda, sub protecția statului gazdă. Prințul Bernahrd a adus personal delegația europeană, ceea americană fiind condusă de către David Rockfeller. Rockfeller a deținut un rol important de aici încolo, în special ca membru al comisiei de organizare ai grupului Bilderberg. De la început, reprezentanți ai mass-media conducătoare din Europa și SUA au participat la întîlnirile grupului și au aderat fără nici o dificultate la ideea că activitățile grupului rămîn a fi în afara limitelor, nu vor fi publicate în mass media internațională.
Spre sfîrșitul anilor ’70 într-un interviu cu jurnalistul Robert Sheer din New Times magazine, secretarul american George Franklin, ajutor personal a lui David Rockfeller și administrator al Consiliului pentru Relații Externe de 26 de ani, a descris grupul: „ a fost de o importanță deosebită în stabilizarea relațiilor dintre Europa și America în timpul războiului rece. A fost un instrument prin intermediul căruia au fost determinate noi structuri prin intermediul căruia elita a putut să-și extindă și să-și lărgească puterea. Comisia trilaterală este o variantă mai generală ai grupului Bilderberg….„
Nucleul organizației „grupul Bilderberg” este reprezentat de trei comitete, fiecare format din treisprezece membri. Acest comitet își are sediile în Elveția și hotărăște cine este invitat la conferința anuală și ce fel de politici și planuri vor fi discutate. Fiecare propunere sau plan care a fost discutat în cadrul conferințele anuale ale „grupului Bilderberg„ au fost puse în practică în perioade de maximum doi ani. „ grupul Bilderberg” direcționează „războiul silențios” (informațional) care a fost declanșat pentru a instaura Noua Ordine Mondială.
Cu părere de rău, pare că grupul Bilderberg a depășit pornirile sale idealiste de a organiza cît mai eficient lumea și s-a transformat într-un guver din umbră care decide în secret anual cum trebuie realizate planurile lor.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.