Istoria unui „schimb”. Ce a primit Rusia în schimbul Crimeei în 1954.

Cel mai interesant fapt al evenimentelor din martie 2014 este că istoria  transferul  Crimeei la RSS Ucraineană de către Nikita Hrușciov , este creditat ca cadou  Kievului , de fapt nu este nu corespunde faptul că acest personaj era secretarul Partidului Comunist al URSS, oficialul nr. 1 în stat . Faptul că evenimentul a avut loc în 19 februarie 1954 , în ajunul a 300 -a aniversare a Slavizării Radei . Și de această dată , Hrușciov însuși  nu se rezolvă nimic, deși el se afla în postul de prim-secretar al Partidului Comunist , din septembrie 1953.
Crimeea a fost transmisă Ucrainei de către G. Malenkov , iar  decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS  a fost semnat de C. Voroșilov .
Un detaliu detaliu foarte important , despre care rușii, din careva motive , tac rușinos este că, în schimbul Crimeei,  Rusia a primit regiunea Taganrog și terenurile sale limitrofe pe un teritoriul  egal cu peninsula din  Marea Neagră ( Procesul-verbal al Prezidiului Comitetului Central  PCUS nr.  49 din 25 ianuarie 1954) . Pentru aceasta trebuie să adăugăm că Kiev primit în schimbul zonelor bogate în cernoziom – stepe aride și soluri sărate și lipsa sistemelor de irigare, teritorii neelectrificate . Dar astăzi aproape nimeni nu ia în considerare acest lucru . Multora le este să favorabil menționeze că Hrușciov ar fi mulțumit foarte generos statul ucrainean . Dar, de fapt, istoria e alta .

Cu această ocazie, influentul cotidian american The Washington Post a publicat  un articol, autor fiind e Glenn Kessler, unde , în special , se spune că Putin are dreptate în a spune că motivul pentru transferul  Crimeei la RSS Ucraineană nu sunt în totalitate clare , dar afirmația că ei au încălcat ” normele constituționale ” – sofism . In 1954 , Hrusciov nu avea încă puterea deplină și a fost nevoit să obțină aprobarea de la conducerea partidului .Pe 05 februarie 1954 a venit cu inițiativa către Prezidiul Sovietului Suprem al RSFSR  de a transfera Crimeea , și la  19 februarie 1954 Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a emis un decret , care la data de 26 aprilie a aceluiași an a fost aprobat de către Sovietul Suprem al URSS .

Stalin și Basarabia. Gurile Dunării.

 Cică imediat după cedarea Basarabiei și ocuparea ei de armata sovietică (roșie)  lui Iosif Visarionovici Djugașvili (Stalin) i-au demonstrat filmul evenimentului. Pe ecran se vedea o mulțime de basarabeni (moldoveni) care ieșiseră cu flori, cu pancarde, cu pîine și sare în întîmpinarea „glorioșilor eliberatori”. Stalin a privit întunecat de tot filmul, apoi a ieșit din sală fără să spună un cuvînt. Echipa de filmare și întregul aparat ideologic al Partidului Comunist al URSS (PCUS) mai că nu au murit de frică. Era clar – filmul nu-i plăcuse….. . În aceeași zi la Chișinău a plecat o altă echipă de filmare….

Peste cîteva zile Stalin fu poftit să vadă filmul refăcut. Mulțimile erau mult mai mari, veselie înzecită, pancarte însutite, horele basarabenilor (moldovenilor) vijelioase…… dar …. filmul iarăși nu plăcuse. Stalin a ieșit din sală încă mai înegurat ca prima dată.

La a treia proiectare a filmului (cea pe care o știm ca prima trecere la alfabetul comunist), după o secvență cu o avalanșă nemaipomenită de bucurie a moldovenilor, Stalin a oprit filmul și a urlat: „ Покажи мне выход  Дунай. Выход на Дуная” (Arătați-mi ieșirea la Dunăre. Ieșirea la Dunăre).

Nu sunt sigur că Stalin a urlat. Dar sunt sigur  că gurile Dunării, ieșirea spre Balcani, și de acolo spre Mediterană a constituit marea strategie a lui Stalin, scopul secret al Pactului Ribbentrop – Molotov din 1939. Stalin urmărea să îmulțească republicile sovietice în 1941-1942 pe contul Europei, iar România, cu Dunărea între picioare, juca un rol foarte important în acest plan… .

sursa: Ziarul „Pravda” din 01.01.1941